Lucian Avramescu
Doamna Varvara este învățătoare la o școală de pe Calea Griviței, din București. La o dezbatere despre manuale alternative și iniţiative obștești în educație, adunând intelectualitate subțire, doamna Varvara a ridicat chestiunea păduchilor care sunt, citez, ”în toate școlile din România”. Am încercat să mă documentez și am primit din mai multe locuri, urbane și rurale, confirmări. Ba am aflat că-n farmacii, ceea ce n-a mai fost din vremea războiului, au apărut alifii omorâtoare de păduchi și piepteni care, în copilăria mea, erau vânduți de țigani, pe uliță, ”pentru lindeni”. Pieptenii, din os, aveau o distanță minusculă între dinți, astfel încât, prin perieri repetate, ouăle albe ale păduchilor cădeau pe un ziar. Am asistat la o asemenea operație de igienizare a unui coleg din clasele primare în satul meu. Bunica m-a supus și pe mine operației, aflând isprava de a mă afla în vecinătatea unei amănunțite despăducheri. Am avut noroc. Altfel, prima operație, dincolo de spălatul pe cap în copaie cu săpun de casă, care ustura al naibii de tare ochii, pe care oricum îl suportam săptămânal, ar fi urmat tunderea mea chilug.
Erau vremuri grele. De ce au invadat păduchii România, azi, în vrednică, spălată și prosperă democrație? Nu cumva subiectul ar trebui ridicat în Parlament și dezbătut, ca o chestiune de siguranță națională, în CSAT?
Armata română, scria un condeier la sfârșitul primului război, se bate nu atât cu inamicul cu pușcă, ci face față din ce în ce mai greu păduchilor, asalturilor în tranșee ale coloniilor nesfârșite de inamici strecurați sub cămașă și izmene. Păduchii omorau, transportând boli și mizerii, mai mulți oșteni decât obuzul inamic și grenada. Pe sub Arcul de Triumf au defilat, astfel, nu doar supraviețuitorii de la Mărășești, ci și norocoșii de a fi învins nu doar neamțul și ungurul, ci și vrăjmașul din lenjerie.
Chestiunea e gravă azi, pe vreme de pace. Școlile par excelente incubatoare ale unei păducherii prospere, care trece iute de la un copil la celălalt. O profesoară, aud, spre a convinge părinții și copiii să ia în serios chestiunea, a spus că și ea a luat păduchi, nu e o rușine, declanșând o eroică luptă pe față, fără pudori, cu inamicul școlar.
Cu toate că numeroși dascăli îmi spun că așa stau lucrurile, ba chiar mai grav decât se crede, n-am auzit ca paragraful de gherilă al luptei cu păduchii să fi intrat în preocupările vreunui inspectorat școlar, iar Parlamentul, Guvernul nu s-au atins de subiect nici în campaniile electorale. E minor. Oare?
Domnilor, școlile sunt, la oraș și la țară, sub invazia păduchilor. E o chestiune de nivel de trai, confort și bună viețuire. E chiar o problemă de siguranță națională. Au venit americanii cu tancuri pe care le-au postat în Dobrogea, aproape de Marea Neagră, să ne apere de submarine și invazii terestre. Chestiunea păduchilor n-a intrat în acordurile NATO și nu face parte din sistemul scutului antirachetă. Ne trebuie un scut intern antipăduchi. Inamicul militar e încă departe. Păduchii sunt aici. Cine crede că exagerez să se documenteze.
