Florin Tanasescu
În urmă cu cincizeci de ani. Ea, o jună frumușică, se întoarce de la bal împreună cu el, un flăcău din același sat. Amândoi traversează o zonă neelectrificată, iar femeia, romantică, că taman ce terminase de citit la Răscruce de vânturi, glăsuiește: “Ce lună frumoasă, măi Petre, nu-i așa ?”. Petre-și ridică privirea spre culmile ce-avea de cucerit și mormăie: “Da, da, ce lună mare și cum mai luminează ea ! E o vreme numai bună de tăiat cocenii pe câmp”.
În zilele noastre, Petre este ministru al Agriculturii, că altul mai breaz nu s-a găsit în toată țara. A rămas în cap tot cu gândul la culmile ce-avea de cucerit. Zis-a Petre, la o emisiune televizată la Viața Satului: “Sunt 12 milioane de oi în țară (n.n. – numai?). Au trei kilograme oaia (?!? – n.n.). O plapumă cât ar fi? Trei kilograme. Ar fi 12 milioane de plăpumi în România pentru săracii ăștia”.
Acum, să-i dai apă la moară lui Pleșu și să zici că actualul guvern este format din semi-analfabeți, nu se poate, fiindcă numitul Petre este și doctor în branșa agriculturii, gata-gata să ne explice nu carecumva să uităm treaba cu Cosorul lui Moceanu, care-i formată din partea lem-noa-să și partea o-soa-să…
În plus, în marja timpului alocat să bată câmpii la televizor, ar fi putut zice că în țară sunt vreo câteva sute de mii de măgari care se încăpățânează să nu tragă la aceeași căruță și să țină țara pe loc, dar și-a păstrat ideea pentru niște vremuri mai liniștite.
În schimb, Petre Daea, secretarul de stat – și nu Petre Petre, țăranul voinic din “Răscoala”, care uită de țelurile revoluției de dragul boieroaicei … – a comentat și despre tomate, ducând discuția acolo unde-i doare pe suporteri mai tare – în terenul selecționerului Cristophe Daum. I-auziți aici: “Ați văzut cum cade o tomată din import, că dansează mingea ? Poți să joci fotbal cu ea și nu se depreciază”. Ce-i drept, cam așa dansează și mingea când ajunge la Torje.
În rest, când nu-și dă cu părerea despre chestiuni de serviciu, Daea – ca și ministrul Justiției, ca și alții de prin guvern – pare a fi un personaj OK, cu o viață domestică demnă de invidiat. Putem să punem pariu că, atunci când ajunge în curtea casei, câinele se gudură pe lângă el, lingându-i geanta-diplomat doldora cu acte de importanță majoră pentru țară și Uniunea Europeană, gâștele gâgâie, rațele măcăne și tot așa. E veselie mare-n bătătură, dar e tristețe mare-n țară.
Iar înainte de “a servi” masa, rade un păhărel de țuică – nu mai mult, că trebuie să aibă mintea limpede ! – soarbe cu zgomot din lingura cu ciorbă în care plutesc roșii autohtone, plescăie de plăcere la felul doi – carne de oaie. Felul trei l-o fi servind sau nu, însă după ce-a ”băgat la ghiozdan”, se bate pe burtă și se trântește în pat, cu televizorul aprins. Ca să nu-l ia frigul de la țurloaie-n sus, se-nvelește cu o pilotă, că alea 12 milioane de oi n-au fost încă tunse. În scurt timp, începe să sforăie, cu sentimentul că “și-a adus aportul” la propășirea neamului românesc.
Un singur lucru nu ne-a explicat Petre Daea: Din 12 milioane de oi, faci tot atâtea plăpumi pentru “săracii ăștia”.
Dar, cu Bisisica aia capie a lui Moromete, ce facem ?
