Florin Tanasescu
Frere Jacques, care locuiești aproape de Notre Dame, de când ai fost ultima dată la noi, cu ajutoare, s-a schimbat calimera. Atunci, norodul se-nghesuia la ajutoarele din Franța, acum se-nghesuie la promoțiile de la supermarketuri și-njură ca la ușa cortului Catedrala Neamului. “La vremea ceea”, cum zice popa la predică, era înjurat Ceaușescu că a dărâmat biserici, azi e înjurat eterul că vom avea un clopot de 26 de tone. Deci, dracu’ să ne mai înțeleagă, franțuzule! Zici că suntem precum “Cănuță, om sucit”. Adică, un neam nefericit.
În fapt, frere Jacques, și tu, și eu, și lumea a mai îmbătrânit de la ultima noastră vedere, din urmă cu 27 de ani, dar asta nu înseamnă că ne-a venit la toți mintea la cap. Unii dintre noi își fac următoarea socoteală: “N-avem spitale ! Vai și-amar de capul nostru!”. „N-avem școli ! Vai de intelighenția românească!”. „Vom avea Catedrala Neamului Românesc? Fir-ați ai dracului cu clopotul vostru !”.
Jacques, la noi se adeveresc, pe măsură ce trece vremea, două chestii: Prima e aia cu căzutul drobului de sare pe chifla gospodinei. A doua, sună așa: Câinele moare de drum lung, iar prostul, de grija clopotului. Din astea două, cumulate, a rezultat următoarea temere specifică: “Doamne ferește să se zgâlțâie pământul (și, într-adevăr, și eu mă mir cum de ne mai rabdă ); atunci, clopotul ar face mai multe victime decât bomba atomică !
Bat clopote sunând reîntregirea/ Iar sufletul ia foc în bancomate, Jacques. Nu de alta, dar auzi furt la drumul mare ! Din banii românilor se ridică ditamai hardughia numită Catedrala Neamului, iar popii au devenit rețea infracțională care practică psihingul: iau din banii noştri, pe care-i scoatem din ATM-uri, iau de la gura copiilor, deci, ce mai tura–vura !
“Acolo, în clopotniță sunt banii dumneavoastră”, zicea un deștept pe Facebook, iar 666 mii de votanți au dat share la postarea lui și vreo zece au zis “Retro Satana!”. Mă rog, au dat unlike, dar tot e un început.
Nu știu dacă ai auzit, Jacques, dar ultimul recensământ de la noi arată că la fiecare trei minute se ridică o biserică, dar nimeni nu a contabilizat de câte ori Toma Necredinciosul și-a făcut semnul crucii la ultimul cutremur.
Altfel, cu nemărginită durere, Jacques, neamul deplânge trecerea în neființă a uzinelor de armament. Adică pentru puști, pistoale, tancuri, tunuri s-ar găsi material, dar pentru un clopot – fie el Made in Austria – nu și nu !
În speranța că vom înțelege odată și odată că uneori e bine să fii mai catolic decât Papa și că, tot uneori, e bine să faci ce face popa, îți spun “Dieu a toi !”
Frere Jacques, frere Jacques, dormez- vous ? Nici noi nu ne-am deșteptat.
Ding, dang, dong ! Ding, dang, dong !
