În lupta sa împotriva distrugerii și a traficului cu bunuri culturale, comunitatea internațională trebuie să se adapteze la amenințări și conflicte de un tip nou, ai căror actori transcend convențiile internaționale, conform expertului Mounir Bouchenaki, arheolog aflat la Florența unde se desfășoară summitul G7 al miniștrilor culturii, conform AFP. De-a lungul timpului, comunitatea internațională s-a dotat cu „un cadru juridic complet” în materie de protejare a patrimoniului, a subliniat Mounir Bouchenaki. Începând cu anul 1954, Convenția de la Haga protejează bunurile culturale în caz de conflict armat. Arsenalul s-a îmbogățit în 1972 odată cu asocierea noțiunilor de patrimoniu natural și cultural și apoi, din nou, în 2003, prin protejarea patrimoniului cultural imaterial. Problema este însă că aceste convenții sunt aplicabile statelor și nu organizațiilor criminale sau teroriste, conform lui Bouchenaki care a invocat exemplul distrugerii statuilor gigantice reprezentându-l pe Budha de la Bamiyan de către talibanii afgani. Aceeași situație deplorabilă pentru patrimoniul cultural al umanității s-a repetat în perioada recentă în Irak, Siria, Yemen sau în Libia, unde grupări teroriste se folosesc de distrugerea unor bunuri culturale în scopuri propagandistice. În afara distrugerilor făcute fără scrupule, pentru imagine, traficul de artă furată a devenit una dintre cele mai importante surse de finanțare pentru organizațiile teroriste, după cum menționa și ministrul italian al culturii, Dario Franceschini. Conform unor estimări ale CIA, organizația Statul Islamic obține între 8 și 10 milioane de dolari anual din vânzarea unor astfel de opere de artă pe piața neagră. În cadrul întâlnirii de la Florența a miniștrilor culturii din statele G7, s-a pus accentul și pe necesitatea „urmăririi și condamnării autorilor acestor distrugeri” de patrimoniu.
