Într-o şcoală din comuna prahoveană Măgurele s-a deschis de ieri un muzeu unic în România, realizat din obiecte tradiţionale vechi de 200 de ani, donate, adunate sau găsite la centrele de fier vechi şi recondiţionate, potrivit Mediafax. Lucrările pentru construirea unei gospodării munteneşti din secolul al XVI-lea într-o sală a Şcolii Generale din Măgurele au durat două săptămâni. Constantin Ghinea, directorul Centrului Cultural Măgurele, a declarat că „muzeul satului” este, practic, o gospodărie ţărănească aşa cum era acum 200 de ani. „Este unic în ţară. Amenajarea acestei gospodării ţărăneşti într-o şcoală face parte din proiectul <<Monumente istorice şi tradiţii locale>>. Ideea a fost să fim cât mai aproape de copii. Să nu uite tradiţiile. Am simulat ceva exact cum era atunci”, a declarat Ghinea. Potrivit acestuia, în gospodăria din clasă sunt expuse nenumărate obiecte vechi, cele mai multe donate de el, iar altele au fost adunate de acesta de pe câmp sau de la centrele de colectare a fierului vechi. „Multe obiecte le-am avut de la părinţii şi bunicii mei. Altele erau aruncate şi le-am adunat. De exemplu, lângă o gârlă am găsit o piuă. Este făcută din lemn scobit şi cu ea se pisa sarea luată de la muntele de sare de la Slănic”, a spus Constantin Ghinea. Cel mai vechi exponat este o ie veche de aproape 200 de ani. „Ia este de o fineţe extraordinară. A fost a bunicii soţiei mele. A purtat-o drept cămaşă de mireasă. Mai avem un covor vechi vopsit cu proceduri rudimentare, anume cu foi de ceapă sau fiertură de foaie de anin. Este ros de vreme, dar e foarte frumos”, a adăugat directorul Centrului Cultural Măgurele. Ghinea a mai precizat că s-au respectat toate tradiţiile locului atunci când s-a amenajat gospodăria. La intrare sunt construite porţi, cu şindrilă şi acoperiş, sunt făcute o prispă, odaia şi zona de grădină unde se află unelte de lucru, precum o teslă, rindea, grebla sau o coasă. Sunt expuse obiecte de lucru, război de ţesut, copaie, tuci, fier de călcat, o icoană, copăiţa în care se făcea aluatul pentru pita care era rumenită pe plită. „Avem şi o maşină de cusut unde voi putea face, ca şi demonstraţie, diferite obiecte copiilor, cum ar fi ilicul. Voi face şi opinci, dar acestea nu se cos la maşină, ci manual. Avem expus şi o cotigă de faţă a unui car cu boi. La vremea aceea, carul cu boi mergea de la noi până la şes 2 – 3 săptămâni. Se făcea schimbul de marfă. Duceau mere, pere, ţuică şi luau la schimb porumb sau grâu”, a mai spus Ghinea. Din gospodărie nu lipseşte nici colţul muzical, unde pot fi admirate ţambalul, cobza sau fluierul.
