Nicoleta Dumitrescu
După ce, luni, finanţiştii au întrerupt lucrul şi au ameninţat că e posibil ca greva de avertisment să continue dacă nu se face nimic cu hulita lege unitară a salariilor, cei de la guvernare dau semne că ar fi priceput că e cazul să nu se mai meargă înainte, pe orbeşte, cu orice chip, cu ideile fixe. Când adevărul se află întotdeauna la mijloc şi, pe deasupra, revendicările sunt susţinute şi de proteste – durerea celor de nivel central fiind, în acest caz, faptul că a fost întrerupt ritmul planului de încasări pentru bugetul de stat – dinspre guvernare a venit răspunsul că reprezentanţii ei ar fi dispuşi la dialog.
Astfel, pentru astăzi, chiar şeful Guvernului a anunţat că-şi va face loc în agendă pentru o întrevedere cu preşedintele ANAF, pentru a discuta despre nemulţumirea angajaţilor din finanţe. Pe de altă parte, nedespărţit de forma scrisă a programului de guvernare – o copie a acestuia având-o, probabil, pitită sub pernă pentru ca, în caz de insomnie, să mai poată face ceva adnotări – liderul PSD, care se laudă că are, printre alte atuuri, şi uşurinţa de a comunica în comparaţie cu alţi miniştri, a făcut o serie de precizări legate de noile modificări fiscale. Concentrând declaraţiile sale, ideea ar fi că, în perioada imediat următoare, o să se analizeze, cu foarte mare atenţie, dacă anul 2018 poate fi considerat un interval suficient de timp pentru „a gestiona” înfiinţarea celebrului corp de 35.000 de consultanţi fiscali. Iar dacă se va ajunge la concluzia că actualul sistem nu va da garanţia că, până la finalul anului viitor, respectivii consultanţi vor putea fi identificaţi, atunci va exista posibilitatea amânării cu un an a acestui proiect, punctând că a stabilit cu colegii săi ca aceştia să nu mai iasă în public cu proiecte nefinalizate sau care sunt în diverse stadii de analiză.(!?!) Cu alte cuvinte, există posibilitatea ca această iniţiativă să fie încadrată la categoria „născută moartă“!!!
Şi, uite aşa, aproape pe negândite, se conturează posibilitatea ca unul dintre focurile aprinse de către cei aflaţi la guvernare să se stingă cu apa aruncată peste jar chiar de către ei. Pe de altă parte, pentru a nu ştiu câta oară, românii sunt martorii a noi şi noi anunţate revoluţii care, după ce i-au zăpăcit de cap, sunt lăsate moarte, înainte de a se naşte, chiar de către iniţiatorii lor.
Iar acesta este încă un exemplu potrivit căruia, imediat ce au puterea în mână, în loc să continue cu lucrurile bune pe care le-au preluat, prima grijă a politicienilor este de fapt să schimbe. N-are importanţă cum, dar, sub impresia că dă bine la electoratul care i-a votat, obligatoriu trebuie să se vină şi cu ceva nou. Numai că, aşa cum se întâmplă ca de fiecare dată, modificările sunt, de fapt, idei preluate de pe la alte ţări şi care, logic, nu se „pupă” cu situaţia din România. Iar timpul trece şi, dacă se priveşte în urmă, poporul are parte numai de experimente care, în loc să le facă viaţa mai uşoară, mai rău le-o complică!
