Florin Tanasescu
Cred că mă recunoști, Doamne ! Sunt netrebnica ta țară, care, cu mândrie, a dus de colo-colo vorba că e neam blagoslovit. Că eu sunt Grădina Maicii Domnului, în vreme ce fiilor mei le-am spus că Adevărul, Calea și Viața, sunt prin alte părți – Spania, Italia și unde-or vedea cu ochii. Adică, mai fără remușcări decât i-ai izgonit Tu pe Adam și Eva din Rai, am alungat eu soț și soție din țară sau am păstrat doar pe câte unul. Să se stingă nevasta de dorul bărbatului, să moară bărbatul de dorul nevestii. Sau, și mai rău, să preacurvească unul în lipsa altuia.
Cred în tine Doamne, dar ajută necredinței mele, că sunt pătrunsă de viciul invidiei. Încerc, de ceva vreme, să mă împăunez cu laurii altuia. Da, știu, Dumnezeu nu trebuie să fie un cocoș mare și roșu, care să coboare de pe cruce pentru a-mi demonstra că există. Dar, mai înainte de asta, am așteptat să coboare americanii cu parașutele, iar azi mă mulțumesc că pot trece granița UE fără pașaport și mă pot închina la fondurile europene. Și-așa am ajuns la iubirea de arginți, care este apanajul meu de 27 de ani încoace.
În ultima vreme, mârâi că Europa are ceva cu mine, că Rusia are un dinte împotriva soră-mii, Moldova, și că ungurii vor să mă fure ca pe mireasă, la nuntă. De ce m-ai lăsat pradă dușmanilor ?, îmi vine să zic.
Mai ales că merg să pup moaște, să ating straiele de ele, deși știu că, la orice moment, cineva poate striga nu că împăratul, ci că “Țara e goală !”.
Și nu, nu, goliciunea asta nu înseamnă prostituție. Vorbesc despre fariseism aici,
fiindcă de bifat am bifat vreo șapte pelerinaje la mormântul lui Arsenie Boca, după care m-am așezat liniștită în fața televizorului, pentru a urmări emisiuni precum “Bravo, ai stil !”. Și tot eu mă mir ca proasta că nu te-aud, după cum te-a auzit Lazăr, când i-ai zis să iasă din mormânt. Păi, dacă sonorul televizorului e dat prea tare, crezi că mai e loc și de glasul tău pe-aici ?
Cât despre desfrânare, ce să mai zic? Azi nu se mai numește curvăsărie, de genul “Dimineața la șosea, cu nevasta altuia”, ci mitingurile pro gay. Adică vezi, tu, Doamne, mai ușor faci din cocoș găină decât să mă convingi că nu ai pedepsit-o pe Eva că s-a îndrăgostit de Eva, și pe Adam că s-a pupat în plină stradă cu Adam. Iar mai apoi, tot greu îți va fi să mă convingi că ambele cupluri nu au vorbit pe limba Fiului Tău – „ Lăsați copiii să vină la mine!”. Că și asta e pohta ce-o pohtesc: să aibă drept de adopție.
Lăcomia, Doamne, o vezi zi de zi, ceas de ceas, nu numai în sălile tribunalelor, ci și-n lăcașurile tale. Popa se vaită că enoriașii plătesc prea puțin la liturghie, enoriașii – că popa cere mult la o înmormânare. Și, cum gura lumii n-o astupă decât pământul, așa vei auzi și de-aci încolo. De-aia-ți zic : nu crede în îndreptarea păcătosului în ceasul al unsprezecelea și nici în îndreptarea țării tale într-al doișpelea.
În rest, eu, roaba ta, România, aștept mai întâi fondurile de la UE și apoi a doua venire a lui Iisus pe pământ.
