Profesorul se străduieşte să lămurească elevilor proverbul „Drumul cel mai scurt e şi cel mai bun”.
– Tata zice că nu-i aşa! spune un elev.
– Zău? Şi ce meserie are tatăl tău?
– Şofer de taxi.

*  *  *

Lămurire
-Tată, unde sunt Alpii?
– Întreab-o pe mă-ta. Ea mută tot timpul lucrurile prin casă.

*  *  *
Maria divorțează de Ion dar vrea ca singurul lor copil să rămână la ea.
În timpul procesului, judecătorul o întreabă pe Maria:
– Doamna Maria, de ce doriți să aveți custodia copilului?
– Domnule judecător, este foarte simplu. Eu m-am chinuit și am adus pe lume acest copil, iar dacă a ieșit din mine, atunci este al meu!
– Domnule Ion, dumneavoastră de ce vreți custodia copilului?
Ion foarte calm:
– Domnule judecător, eu vreau doar să vă pun o întrebare: Când mergeți la aparatul de cafea, băgați o fisă și aparatul vă dă cafeaua. Acel pahar de cafea este al dumneavoastră sau al aparatului?

*  *  *

Judecătorul:
– Ioane, te găsesc vinovat de crimă. Ţi-ai ucis soția când ai prins-o în pat cu în vecin. Am, totuși, o întrebare pentru tine. De ce pe ea și nu pe ticălosul de vecin???
– Păi, domnule judecător, mai bine omor o femeie o singură dată decât săptămânal câte un bărbat.

*  *  *

Un cal galopa liber prin pădure, uitându-se după smocuri de iarbă verde şi grasă. Cum era el neatent, deodată este încolţit de un lup fioros şi flămând.
– Lupule, te rog, de data asta să nu te atingi de mine, că am un mesaj important pentru administraţia locală. Toată lumea va putea beneficia de pe urma lui, chiar şi tu!
– Unde-i mesajul? întrebă lupul, curios.
– Este scris pe copita piciorului drept din spate, spuse calul.
Lupul se apleacă şi calul îi trage o copită zdravănă de leşină lupul. Calul o ia vesel la sănătoasa, fericit că a scăpat.
După două ore îşi revine lupul şi scuturându-şi capul umflat spune:
– Aşa îmi trebuie! De ce dracu mă prefac, când eu nici nu ştiu să citesc?

*  *  *
Fata îl sună pe iubitul ei şi plânge. Băiatul îngrijorat întreabă:
– Ce s-a întâmplat, de ce plângi?
Fata, fără a se opri din plâns:
– Părinţii nu-mi permit să mă căsătoresc cu tine.
Băiatul, pe un ton liniştitor:
– Nu mai plânge, prostuţo, lasă că îmi găsesc eu o altă soţie.

*  *  *

Un poliţist mergea pe drum, când a văzut un băiat care transportă un curcan sălbatic sub braţ. El a oprit şi l-a întrebat pe băiat:
-De unde ai luat curcanul ăsta?
Băiatul a răspuns:
-Ce curcan?
-Curcanul care îl ţii sub braţ.
Băiatul se uită în jos şi a spus:
-Ei bine uite aici, un curcan sub braţul meu!
Poliţistul a spus:
-Uite, sezonul de curcani este închis, astfel încât orice ai face curcanului, am de gând să-ţi fac şi ţie. Dacă îi rupi piciorul, îţi voi rupe piciorul. Dacă îi rupi aripa, îţi voi rupe braţul. Orice ai face cu el, voi face la fel cu tine. Deci, ce vei face cu el acum?
Băieţelul a spus:
-Cred că îl voi pupa în fund şi apoi îi dau drumul!

*  *  *

În toiul iernii, un gardian public, în Bucureşti, tocmai vede unul care se pregătea să se arunce de pe un pod în Dâmboviţa. Se duce la el şi îi spune:
– Încetează, odată, cu prostiile. După regulament ar trebui să sar după tine. M-aş uda din cap până în picioare şi ar trebui să aşteptăm cel puţin o oră până vine salvarea. Ne-am alege amândoi cu o aprindere de plămâni. După aceea ar trebui să scriu un raport al celor întâmplate, din nou ore suplimentare… Aşa că dacă ai de gând să te sinucizi, du-te acasă şi spânzură-te!…

*  *  *

Jack se întoarce din război fără un braţ. După un timp fiind foarte deprimat hotărăşte să se sinucidă; ca urmare se urcă pe acoperişul unei clădiri de 20 de etaje, hotărât să se arunce în gol. Însă când se pregătea să sară… surprinză: vede un alt tip fără ambele braţe dansând şi sărind de mama focului:
– Cum naiba poţi fi tu aşa fericit iar mie îmi vine să mă omor???
– Fericit??? Tocmai m-a înţepat o albină în fund!

*  *  *
O blondă, într-o maşină, supărată că auzea la radio bancuri cu blonde, opreşte maşina, smulge casetofonul, se dă jos şi începe să sară pe el. În momentul ăla, vede altă blondă într-un lan de grâu vâslind de zor într-o barcă. Supărată, ea începe să strige:
– Din cauza ta se fac bancuri cu blonde! Ai noroc că nu ştiu să înot că îţi arătam eu ţie…

*  *  *

În pas cu moda

La fete totul e simplu: părul lung – trebuie scurtat, cel scurt – alungit, cel drept – cârlionțat, iar cel cârlionțat – îndreptat.

*  *  *
Un domn se duce la medicul psihiatru şi îi relatează că el se crede câine.
– De când aveţi această impresie? întreabă doctorul.
-De când eram căţeluş…

*  *  *

-Ce este iubirea?
– Lumina vieţii.
– Ce este căsătoria?
– Factura la lumină.

*  *  *
Aniversară
De ziua logodnicei, un scoţian îi oferă acesteia o casetă goală, spunându-i:
-Scumpo, îţi doresc multă imaginaţie.

*  *  *

Un spaniol, un român şi un francez stăteau la plajă. Trece un timp şi francezul de pe nisip le spune celorlalţi că se duce în apă să vadă dacă se vindecă la picior, deoarece avea probleme cu acesta şi şchiopăta. Intră el în apă şi la un moment dat îl vede pe Dumnezeu.
– Doamne, ce bine că te-am întâlnit! Am şi eu o problemă cu piciorul, mă poţi face bine? Dumnezeu îi pune mâna pe picior şi îl face bine. lese francezul fericit din apă şi alerga de colo până colo pe plajă. Cei doi îl întreabă:
– Dar ce ai făcut?
– Am intrat în apă şi acolo era Dumnezeu şi m-a vindecat! Se ridică spaniolul şi intră şi el în apă şi îi spune lui Dumnezeu:
– Doamne, nu văd bine cu ochiul drept. Am avut un accident şi mi-a intrat un fier în ochi, iar acum nu mai văd. Dumnezeu îi pune mâna pe ochi şi îl vindecă. Acesta fuge cât îl ţin picioarele şi le spune vestea cea bună prietenilor săi. Cei doi, francezul şi spaniolul, îl îndeamnă pe român să intre şi el în apă să-l vindece Dumnezeu, însă acesta se opune. Dumnezeu îl aude şi vine la el:
– Ce problemă ai, fiule?
– Am probleme cu inima şi nu mai pot să lucrez. Dumnezeu se apropie de el şi vrea să-i pună mâna pe inimă pentru a-l vindeca. Românul se ridică supărat:
– Lasă-mă, Doamne, în pace! O viaţă am aşteptat momentul ăsta, să stau acasă şi să iau pensie, iar tu vrei să mă faci bine!

*  *  *

Accident de muncă
Eu sunt zidar de meserie. În ziua accidentului lucram singur pe acoperişul unei clădiri de 6 etaje.
După ce mi-am terminat treaba, am realizat că mi-au rămas cărămizi nefolosite care, cântărite mai târziu, aveau 270 kg. Decât să car cărămizile jos în braţe în mai multe drumuri, am zis că e mai bine să le cobor pe toate odată într-un butoi, folosind scripetele instalat în acest scop.
Am asigurat frânghia la nivelul solului, am urcat pe acoperiş, am împins butoiul în afara clădirii şi am încărcat cărămizile. După aceea am coborât de pe acoperiş să dezleg frânghia, ţinând-o foarte strâns pentru a asigura o coborâre lentă a butoiului.
Din cauza greutăţii mele de numai 72 kg, am fost literalmente SMULS de la sol şi mi-am pierdut prezenţa de spirit şi am uitat să dau drumul la frânghie. Cred că nu este nevoie să vă mai spun, am început o ascensiune foarte rapidă spre acoperiş. În vecinătatea etajului 3, m-am întâlnit cu butoiul încărcat cu cărămizi, întâlnire în urma căreia m-am ales cu capul spart şi o claviculă fracturată.
Ascensiunea mea s-a oprit atunci când degetele mele s-au înţepenit în scripete până la a treia falangă. Din fericire, mi-am recăpătat prezenţa de spirit şi am fost în stare să ţin frânghia strâns. Butoiul, în urma izbiturii cu solul, a pierdut mare parte din încărcătură, cântărind acum doar 27 de kg. Mă refer din nou la greutatea mea: am început o coborâre rapidă către sol. În vecinătatea etajului 3 am întâlnit din nou butoiul care acum urca. Ca urmare a întâlnirii, m-am ales cu fracturi la glezne şi numeroase zgârieturi în general.
Căderea mea pe grămada de cărămizi s-a soldat cu 3 vertebre fisurate.
Aşa cum stăteam întins pe grămada de cărămizi, cu dureri atroce, incapabil să mă mişc, am scăpat frânghia din mâini. Ultima imagine înainte să îmi pierd cunoştinţa, a fost cu butoiul gol care se îndrepta jos spre mine, care explică cele două fracturi de la picioare.
Sper că acest raport răspunde la toate întrebările.