O decizie-cadru a Consiliului Justiție și Afaceri Interne din anul 2002, despre care nu s-a vorbit până acum în România, ar putea să provoace discuții aprinse pe tema posibilității de extrădare a românilor pentru care instituțiile de cercetare din țara noastră au solicitat acest lucru.
Condițiile din închisorile românești – sancționate dur în nenumărate rânduri și de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, chiar și prahoveni fiind printre cei care au câștigat procesele – vor sta sigur la baza opozițiilor la extrădare din partea persoanelor cercetate penal sau condamnate la închisoare și care se află în statele cu care România are acorduri de extrădare.
“Executarea unui mandat european de arestare trebuie amânată dacă există un risc real de tratament inuman ori degradant din cauza condițiilor de detenție ale persoanei în cauză în statul membru emitent al mandatului”, spune Articolul 1 alineatul (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002, privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.
Având în vedere deciziile din ultimii ani împotriva României date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului din cauza condițiilor precare și tratamentelor inumane la care sunt supuși arestații preventiv sau condamnații la închisoare, a fost luată în discuție imposibilitatea extrădării românilor tocmai având ca punct de plecare decizia menționată a Consiliului JAI.

La sfârșitul săptămânii trecute, publicația online Lumea Justiției a prezentat pe larg deciziile luate de instituții de justiție importante ale Uniunii Europene, care relevă faptul că nu este posibilă extrădarea unei persoane care ar urma să fie încarcerată în condiții degradante sau în condiții inumane. Cazul lui Puiu Popoviciu sau cel al fostului deputat Sebastian Ghiță sunt în atenția publică în această perioadă tocmai prin prisma acestei decizii din anul 2002 a Consiliului JAI, care practic interzice extrădarea unei persoane în statul care cere acest lucru dacă în țara de referință nu sunt îndeplinite condițiile normale de deținere a arestaților preventiv sau a condamnaților la închisoare.
Luju.ro a prezentat situația în care se află Puiu Popoviciu, omul de afaceri condamnat la șapte ani de închisoare, care a părăsit România. “Articolul 1 alineatul (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre trebuie interpretat în sensul că o extrădare în scopul executării unei pedepse nu poate fi autorizată atunci când există indicii temeinice potrivit cărora condițiile de detenție în statul membru emitent încalcă drepturile fundamentale ale respectivei persoane, precum și principiile generale ale dreptului consacrate la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană sau acesta trebuie interpretat în sensul că, în aceste cazuri, statul de executare poate condiționa sau trebuie să condiționeze decizia privind autorizarea unei extrădări de oferirea de garanții privind respectarea condiţiilor de detenţie. În acest scop, poate sau trebuie statul-membru de executare să formuleze cerințe minime concrete privind condițiile de detenție care trebuie garantate?” Aceasta este întrebarea preliminară care trebuie pusă înainte ca statul pe teritoriul căruia Puiu Popoviciu se află să decidă extrădarea omului de afaceri în România pentru ispășirea celor 7 ani de închisoare aplicați în urma condamnării pronunțate de ÎCCJ în dosarul Băneasa Investment, arată jurnaliștii de la luju.ro. Însă răspunsul la această întrebare a venit chiar de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, printr-o decizie dată în primăvara anului trecut în două cauze conexate privitoare la românul Robert Căldăraru și maghiarul Pal Aranyosi.
“Dacă Puiu Popoviciu ar ajunge să fie încarcerat în penitenciarele din România, în condițiile de detenție actuale, s-ar ajunge la noi condamnări la CEDO, dar și o încălcare de către statul român a unei Decizii CJUE – organism care se asigură că legislația spațiului comunitar este aplicată unitar în toate statele membre și procedează la soluționarea litigiilor juridice dintre autoritățile statului și instituțiile europene”, mai precizează luju.ro.

Prahoveni care au câștigat lupta cu statul român

Printre prahovenii care au câștigat procesele împotriva statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) se află și fostul judecător Dumitru Rebegea, care a făcut plângere inclusiv din cauza condițiilor din închisoare.
Potrivit unei decizii luate în luna martie 2016 de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), statul român a fost obligat să-i achite suma de 3000 de euro fostului șef al Secției Penale a Tribunalului Prahova, judecătorul Dumitru Rebegea, pentru relele tratamente la care a fost supus acesta în perioada în care a fost încarcerat la Penitenciarul Mărgineni, din județul Dâmbovița.
Statul român a fost condamnat să achite suma precizată către reclamantul Dumitru Rebegea, din cauza violării articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la obligațiile statelor semnatare de a asigura “condiții compatibile cu respectul pentru drepturile omului” pentru deținuții din penitenciare.
Condamnat definitiv în anul 2013 pentru infracțiuni de corupție (luare de mită), magistratul prahovean a fost încarcerat pentru executarea sentinței, în primă fază, în Penitenciarul Mărgineni (în perioada 28 mai 2013 – 18 martie 2014) și, ulterior, a fost transferat la Penitenciarul Jilava iar, în ultima parte a pedepsei, la Penitenciarul Ploiești.
Reclamația făcută de Dumitru Rebegea la CEDO s-a numărat printre cele mai răsunătoare plângeri depuse de prahoveni, de-a lungul timpului, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Două au fost motivele care l-au determinat pe fostul magistrat să se adreseze CEDO: condiţiile din Penitenciarul Mărgineni, în care a executat o parte din pedeapsa la închisoare şi, pe de altă parte, faptul că – prin comunicatele de presă date publicităţii – a fost declarat vinovat înainte de o decizie finală a instanţelor de judecată.
În privinţa condiţiilor din penitenciarul în care a fost încarcerat din data de 28 mai 2013, reclamantul a arătat că a fost plasat într-o celulă de zece metri pătraţi, alături de alţi trei deţinuţi, dintre care unii fumători. Din spusele sale, transmise CEDO, pe de altă parte, celula nu dispunea de un sistem de iluminare naturală adecvat din cauza dimensiunilor şi amplasamentului ferestrei camerei de deţinere.