Sfântul Apostol Bartolomeu a fost ales, pentru zelul său, pentru răspândirea creştinismului printre neamuri, cărora propovăduindu-le numele Domnului, a fost răstignit în Armenia cea mare a Răsăritului. Iar sfintele lui moaşte, creştinii ce se aflau acolo, punându-le într-o raclă de piatră, le-au mutat în Urbanopoli, unde izvorau tămăduiri şi mântuiau neamurile de bolile ce le bântuiau. Slugile diavolului văzând acestea, au luat racla aceea cu sfântul trup al Apostolului şi au aruncat-o în mare, împreună cu alte patru racle care aveau în sine moaştele a patru sfinţi mucenici: Papia, Luchian, Grigorie şi Acachie. Plutind însă Apostolul pe deasupra mării şi trecând adâncurile cele strâmte ale Elespontului, a sosit în Marea Egee. De acolo s-a mers la Marea Adriatică şi lăsând în stânga ostrovul Siciliei având împreună şi pe bunii biruitori mucenici ce se aflau în celelalte racle, a sosit la ostrovul Lipariei. De aici, bunii biruitori mucenici, lăsând pe marele Apostol să odihnească în locul ce şi-a ales, ei s-au întors iarăşi unde dumnezeiasca pronie a vrut să odihnească pe fiecare dintr-înşii. Şi anume: Papia în Amila, cetatea Siciliei, Luchian în Meşina, Grigorie în Colimna din Calabria şi Acachie în cetatea Ascalus.
