Sfântul Dalmat a fost ostaş în zilele împăratului Teodosie cel Mare (379-395), trăind în dreapta credinţă. Apoi lăsându-şi femeia şi copiii, pentru Dumnezeu, a luat cu sine numai pe fiul său Faust şi s-a dus la Preacuviosul Isaachie să se călugărească.
Însă acest minunat Isaachie (prăznuit la 30 mai) locuia în pustiu şi în linişte, din tinereţe lucrând tot felul de fapte bune; pentru aceea şi cuvântul lui era împodobit cu podoaba vieţii sale. Acesta, când se ducea împăratul Valent arianul cu război asupra sciţilor, a mers la dânsul şi i-a zis: „Deschide, împărate, bisericile ortodocşilor şi vei izbândi la război”. Dar împăratul nu l-a ascultat, ci, pornindu-se cu mânie, i-a zis: „Când mă voi întoarce, te voi chinui pentru cuvântul acesta”. Iar preacuviosul i-a răspuns: „De te vei întoarce tu, nu a grăit Dumnezeu cu mine; dar vei fi lovit la război şi vei fugi din fața vrăjmaşilor tăi şi de viu te vei topi în foc”. Ceea ce s-a şi întâmplat. Căci Valent ascunzându-se într-o şură de paie, acolo i s-a dat foc şi a ars.
