Florin Tănăsescu
Domnule – sau doamnă – e-adevărat, sunt ca o biată cerșetoare. Și mamă, pe deasupra. Am tâmplele – văpaie, doi copii acasă și-un singur dor: Să pot să-i cresc, să-i dau la școală, să-i văd la casa lor. Un loc de muncă, de se poate… Vă implor! Se uită domnul, chiar și doamna, cu ușor dispreț și zic: femeie, este criză. Revino anul următor !
Deci, sărut-mâna cuconiță și bună ziua, conaș parlamentar. Sunt fost miner. Cum se zicea la Copșa Mică, aproape un ocnaș. N-am ce mânca, n-am după ce bea apă. Și, pe deasupra, am și o fată mică acasă. Nevastă- mea e moartă. Nu cer pomană, vreau doar ceva de lucru să am pentru copilă, măcar de-o ciocolată.
Se uită-n scârbă groful, și-i zice: Deci ești din ăla, de-al lui Iliescu, care-a bătut studenții! Dispari din fața mea! Șofer, bagă-n viteză și nu uita să trecem pe la mall, să-i iau nevesti-mii un ruj și-o înghețată.
Sunt sora cea mai mare, stimat parlamentar, a patru frați. Unul din ei e-n cârje. Picioru-i amputat. Și v-aș ruga, de aveți un pic de milă, poate îmi puneți – de nu cer prea mult – o pilă pentru un loc de muncă. La o spălătorie. Sau, dacă vreți, vă fac curat în casă. Dau și la porci chiar să mănânce. Se uită groful lung la ea. O măsoară din cap până-n picioare, libidinos. 18 ani zici c-ai împlinit ? Vino pe-nserat la mine și-om vedea ce pot face pentru tine. Lui frac-tu, de ești ascultătoare, îi cumpăr o proteză.
Sunt cocoșată, maică, de vârstă, de necazuri, de amăreli. De la cules cartofii pe câmp, ca fostă ceapistă. N-am carte, dar în basmaua asta împletită pe care-o vedeți, în mâinile-mi crăpate, sunt niște bani. Vi-i dau pe toți. Știți, am nepoți care îmi mor de foame. Fi-mea le trimite, de-acolo, din străinătate, la șase luni, câte-o pungă cu haine uzate. Puteți să îi găsiți pe-aicea, ceva, de lucru?
Păi, maică dragă, noi suntem ocupați cu treburile țării. Și ca mata sunt mulți. Și ce mama dracu’ a apucat-o să-și lase copii acasă? Iar tatăl lor, ce face ?
Zace în groapă, domniță ministreasă. Adică-i mort. Abia- i făcui de patruzeci de zile…
Nu știu mamaie cu ce să te ajut. Du-te acasă și-așteaptă să-ți sune și matale ceasul.
Părinte, iertare pentru păcate, te rog să-l rogi pe Cel de Sus. Mă vezi, sunt biet olog, merg în baston. Nu ai vreo toacă-n plus s-o bat? Un clopot, cu o limbă de oțel, să trag de el ? Doar să câștig un ban cinstit. Iar de-i rămâne coanei preotese, altfel milostivă, mă mulțumesc și cu o lingură de colivă.
Se uită popa-nspre altar. La Dumnezeu, desigur! Și zice: scoală-te și umblă după slujbă. Doar postul de gropar mai e vacant, dar ești olog și slab, deci fără vlagă-n tine. Sunt alții, tineri, care stau la rând. Și mor cu zile chiar. Dar, ca să te ajute Domnul, eu zic să bați mătănii, chiar în toiag fiind.
Dom’ doctor, iertarea voastră noi o implorăm. Suntem aici cu toții: mamele, surorile, nevestele, copiii, bătrânii țării. Toți amărâți, care aseară, pe paturi de spital, pe-ai noștri i-am lăsat. Mai știți ceva de ei ?
Răspunde Dumnezeu în haine albe: plecați acasă și faceți toate cele de trebuință. Și nu uitați, să treceți pe la morgă, să dați o semnătură, acolo. Sunt morți cu toții. Soră, adu-mi fișa următorului, ce stă pe targă şi trage să moară!
Bursa locurilor de muncă: angajăm vopsitori cu experiență, vârsta maximă treizeci de ani, care să facă să arate și mai frumoasă țara.
