Florin Tanasescu
Nu te-am văzut, Moldovă, la meclă, niciodată, că n-am făcut parte din delegațiile oficiale care descind la Cimișlia, Chișcăreni ori Dubăsari, cu abecedare second- hand sau să-ți mai planteze o statuie la cap de pod neterminat. Dar e cazul să facem pasul decisiv amândoi, să nu ne prindă Revelionul tot în ofsaid, adică neluați.
Te cer în căsătorie, deci, Moldovă, că Podul de flori de peste Prut s-a transformat în jerbe, iar lacrimile de crocodil ale politicienilor noștri nu mai prididesc de dorul tău. Unii și-au făcut chiar selfie cu ele și le-au postat pe Facebook, scriind “ România love Basarabia”.
Este posibil ca la nunta mea să mai cadă-o stea adică să mai aibă parte UE de încă un Brexit, dar ce-are a face ? Dragostea învinge totul, așa cum și imigranții sirieni au cucerit Europa Angelei Merkel.
N-am pretenții materiale, deci te iau cu datoriile tale pe caiet la ulei și zahăr, pe care le va șterge matusalemul Mugur Isărescu, nicio grijă. Mă mulțumesc doar cu niscaiva pământ pe care, decât să-l înstrăinăm arabilor sau indienilor, mai bine îl facem peșcheș lui Porumboiu, că tot are el mai multe utilaje decât poate să are, semene și culege prin Vaslui.
Eu sunt neprihănită, ca țară, deși am vreo 2050 de ani. Faptul că vameșii tăi mă pipăie ca pe ultimul infractor când vreau să te calc nu înseamnă nimic, crede-mă ! Dar, dacă ești geloasă, ascultă melodia “Iartă, din iubire, iartă !” Că și eu îi iert pe aceiași vameși care-mi percep taxă zece euro, când trec granița la tine, de parcă aș intra în casa de toleranță. Vezi, d-aia îţi zic eu “Mărită-te cu mine, anul ăsta, pițipoanco !”
Mă gândesc că nu-i cazul să avem urmași, fiindcă eu și tu nu ne aparținem, dacă înțelegi ce vreau să zic. Adică nici Moldova și nici România nu vor fi ale urmașilor urmașilor lor, altfel plecați prin Spania sau Italia la muncă. În cel mai bun caz, ale corporatiștilor…
Rațiunea – și nu inima – îmi dă ghes, Moldovo, să te cer în regim de urgență în căsătorie. Nu de alta dar, dacă nu ne punem în doi timpi și trei mișcări pirostriile, te pomenești cu patru – cinci ONG-iști că se leagă cu pietre de gât și-o iau pe urmele cățelei lui Ștefan cel Mare, aruncându-se în prima apă curgătoare mai adâncă de doi metri, pentru o cauză care există doar în mintea lor. Deci, mai bine “Love in the air” decât „Iubita mea, să-ne-aruncăm în Prut”.
Deci, eu sunt nebuna care te iubește, Moldovă, și am de gând să te cer în căsătorie într-un mediu ambiental adecvat, adică acolo unde-i strânsă lume multă. Și, cum pe stadioane s-au cam rărit spectatorii, mă gândesc să fie pe Valea Prahovei, în minivacanță, când stau șoferii cu orele pe-acolo, ori pe la Vama Nădlag, unde li se strică ardelenilor slana de-atâta stat la coadă pentru a ieși din țară. Cu furatul miresei treaba-i ca și aranjată: se ocupă Putin !
Gagico, gândim la fel și, nu în ultimul rând, furăm la fel. Ne unește, așadar, nu doar aceeași limbă, dar și același stil de furat (vezi cazurile Chirtoacă de la Chișinău și Oprescu, de la București).
Acestea fiind zise, de bună voie și pentru a justifica și noi cheltuielile cu dus- întorsul București – Cimișlia, Chișcăreni, Dubăsari, îţi zic: “ Mărită-te cu mine, anul ăsta, pițipoanco !”. Că asta-i trebuie chelului, tichie de mărgăritar.
Și cât mai repede, că s-apropie postul Crăciunului !
