Luiza Radulescu Pintilie
Sunt mulţi aceia care, ajunşi în toamna vieţii, îşi amintesc, ca şi cum l-ar retrăi acum, momentul descoperirii, în cea dintâi zi de şcoală, a unui Abecedar aşezat pe-o băncuţă de lemn, lângă câteva fire proaspete de paparoni. Aproape cu lacrimi în ochi mi-a fost povestită, doar cu câteva zile în urmă, o asemenea imagine de cineva care a urcat o carieră în ingineria chimică până la nivel de doctorat. Ştiu însă la fel de bine şi alţi foşti elevi din mai îndepărtate timpuri care n-au uitat pagini întregi din cartea pe care au citit, silabisind cu temătoare emoţie, „Ana are mere“ şi un şir lung de litere mici de mână, apoi altul de litere mari de tipar. Şi nu poţi să nu te întrebi ce simte astăzi, în epoca unui învăţământ pretins a fi modern şi european, un astfel de fost elev, azi părinte sau bunic, auzind atât de des gafele mai marelui Educaţiei, ministrul Liviu Pop, şi apoi bâlbâielile încercării sale de a se scuza , încurcându-se de fapt în propriile explicaţii , depăşindu-şi, cu dezinvoltură, propriile… recorduri, ba şi încercând să ne convingă că „greşelile se pot corecta, erorile nu“. Când, aflat pe un pat de spital, a scris pe Facebook că a depăşit cu bine operaţia la „genunche” ar fi putut beneficia de prezumţia de nevinovăţie a comunicării între prieteni, în care – să recunoaştem – nu te exprimi chiar „ca la carte”. Ba, dacă ne-am alătura răutăcioşilor, am putea crede şi noi că era încă sub influenţa vreunui anestezic, deşi, vorba altcuiva , se operase la picior nu la … cap !!! Iar când a criticat învăţământul dintr-o perioadă în care el însuşi mai fusese ministru, am putea admite o temporară… amnezie, pe principiul că nu trebuie să rămâi pentru totdeauna legat de trecut. Dar ministrul se încăpăţânează să recidiveze din ce în ce mai des şi din ce în ce mai grav. Ba vrea să ne convingă despre gratuitatea învăţământului, plătită o parte de stat şi alta de părinţi, ba rescrie geografia, inventând judeţul Târgovişte, ba a sunat personal, ca să-i adreseze telefonic felicitări pentru numire, pe „noul” inspector şcolar dintr-un oraş şi a doua zi a semnat ordinul prin care a numit de fapt pe altcineva, ba a decretat, cu nonşalanţă, că dacă şcolile sunt nesigure părinţii n-au decât să-şi ţină copiii acasă, ba când, scriind pe blog, a uitat cel de-al treilea „i” din cuvântul copiii s-a spălat repede pe mâini dând vina pe un funcţionar ministerial. Iar istoria foarte recentă a Educaţiei al cărei portofoliu îl deţine are toate şansele
să-şi adauge alte şi alte… perle declarative şi administrative. Manualul de educaţie fizică şi sport a stârnit un val de ironii şi nemulţumiri şi, după ce a susţinut iniţial că nu ar fi deloc neimportant, acum ministrul în exerciţiu pretinde că a moştenit licitaţii deja făcute şi mafii ale „baronilor” din edituri şi, ca atare, nu şi-a permis să încalce legea şi nici să se bată cu morile de vânt. Aşa că Laur şi Laura- mingea de fotbal cu coroniţă şi fluturaşul de badminton, sport care, de altfel, nici nu e prezent în carte- invită elevii, prin lecţiile-călătorie din atât de controversatul manual, la orele de sport, prevenindu-i în „Cuvântul înainte „ să nu uite să aducă de la medic adeverinţa cu parafă pe care să scrie, clar, pentru fiecare dintre ei -„clinic sănătos”. În faţa unei asemenea… nebunii aproape că nici nu ştii dacă să râzi sau să te închini. Ne-om lămuri , poate, când distinsul ministru s-o exprima, în stilu-i atât de caracteristic, şi despre manualul de Religie. Mai ales că tocmai a anunţat că, săptămâna viitoare, va fi lansat în dezbatere proiectul de Lege a manualului şcolar. Iar scandalul „ auxiliarelor”, tot marca Liviu Pop, merge şi el mai departe, prinzând ca de fiecare dată în vârtej, drept victime directe sau colaterale, elevii, profesorii şi părinţii.
În sfârşit, ne grăbim să zicem de trei ori Doamne fereşte, sperând să nu avem şi de această dată dreptate despre „surprizele” de care e în stare ministrul care ţine învăţământul la… genunchele mediocrităţii, fie el regionalism-cum se scuză domnia sa, fie nu !
Şi aşa e deja prea mult că sunt elevi cărora li s-a predat la orele de religie despre iadul în care vor ajunge dacă fac păcate, despre maşina care îi calcă atunci când mint sau despre îngerul păzitor care le stă pe umeri şi îi salvează dacă vor să sară de la balcon !
…Chiar că îşi face păcate cel care lasă în continuare pe scaun un asemenea ministru !
