Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare sâmbătă să citească materiale „cu parfum de epocă”, despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru. Astăzi, a doua parte despre un jucător „emblematic”al grupării Venus Bucureşti în perioada interbelică.
Din vara anului 1948, Theodor Beffa a devenit, alături de Gheorghe Stoicescu, responsabil cu şcoala de instructori sportivi, din partea Comisiei Centrale a Sectorului de Sud, Districtul Ploieşti – judeţeana Prahova. A pregătit în continuare ca antrenor formaţiile: Poiana Câmpina (cu care a cucerit titlul de campion în district-regiune trei ani consecutiv), Carpaţi Sinaia, a revenit, din nou, la Poiana Câmpina, au urmat Petrolul Băicoi, Geamul Scăieni, încheindu-şi cariera la Poiana Câmpina, în vara anului 1976. De remarcat este că a condus o bună perioadă de timp formaţia Carpaţi Sinaia, pe care a preluat-o din campionatul raional Câmpina şi a promovat-o ulterior până pe scena diviziei naţionale B. Un fost jucător de-al său şi-l aminteşte, astfel: „Un tip bine legat, de statură mijlocie, cu trăsăturile regulate şi foarte expresive, având o faţă bronzată de soarele cald al verii, vorbea curent româneşte, cu un accent puternic grecesc – explicabil dealtfel – dacă ţinem seamă de faptul că a stat atâţia ani în Grecia”. Această mică slăbiciune avută la un moment de încrâncenare din timpul unui joc, când, rostind o expresie, aceasta a rămas mult timp în memoria foştilor săi elevi. În cadrul unui joc de calificare disputat de către formaţia Poiana Câmpina pe un teren din Bucureşti, mingea a sărit după un şut foarte puternic în curtea unui localnic şi acesta a refuzat s-o înapoieze. Replica antrenorului Theodor Beffa a venit, scurt: „Deee-mi mei beşica mea că ti aduc acu’ pi mâna la puliţie şi ti găseşti pi dracu’ acolo”. În primăvara lui 1954 a fost schimbat de la conducerea echipei din Câmpina pentru că n-a aplicat munca „de educare comunistă”. Erau criticaţi jucătorii formaţiei, iar presa timpului menţiona: „Dar aceştia nu fac altceva decât să urmeze „exemplul” membrilor din consiliul colectivului sportiv cât şi a antrenorului Theodor Beffa. De exemplu, la o şedinţă de analiză a muncii consiliului sportiv, dând dovadă de înfumurare şi subapreciind în mod nepermis munca politică, tov. Gheorghe Ariciu, secretarul colectivului sportiv şi Theodor Beffa, antrenor de fotbal, au plecat în mod nejustificat chiar în timpul desfăşurării şedinţei”. După două luni presa prahoveană anunţa că totul s-a rezolvat: „Să fie înlăturate lipsurile în munca de educare a sportivilor colectivului Metalul Poiana Câmpina”. Sub acest titlu a apărut în coloanele ziarului nostru nr. 711 din 6 mai a.c. un articol în care era criticată conducerea colectivului sportiv „Metalul” Poiana Câmpina, cât şi comitetul de partid şi de întreprindere al uzinei, pentru lipsa de interes faţă de educarea sportivilor. „Din răspunsul primit de la comitetul raional P.M.R. Câmpina, aflăm că au fost luate măsuri pentru lichidarea lipsurilor şi îmbunătăţirea muncii în această direcţie. Astfel, Aurel Popescu, preşedintele colectivului sportiv, Gheorghe Stănescu, responsabil organizatoric, şi Theodor Beffa, antrenor, au fost înlocuiţi cu elemente noi, cu dragoste de muncă”. În 1961 a revenit la formaţia din Câmpina şi a făcut şi o scurtă caracterizare a fotbalului jucat în divizia B din acea perioadă: „Remarc în special comportarea echipei Metalul Târgovişte, care practică un fotbal modern, bazat pe tehnică şi viteză. De asemenea, remarc comportarea bună a echipei Dinamo Galaţi. Aş vrea să remarc însă că nu toate echipele din această serie se preocupă de practicarea unui fotbal curat, că mai sunt unele formaţii care aleargă după rezultate cu orice preţ şi, ca urmare, practică un fotbal „tare”, depăşind limitele admise de regulament”. Cel mai apreciat antrenor care a condus echipele de fotbal din „Valea Prahovei” a decedat la 1 decembrie 1976, la Sinaia.
