Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia, anul naşterii sale fiind plasat între 344 şi 354. A fost botezat la vârsta de 20 de ani şi a studiat filosofia. După moartea lui Nectarie, Sfântul Ioan a fost ales patriarh al Constantinopolului, fiind hirotonit de patriarhul Teofil al Alexandriei, la 28 februarie 398. Ioan reformează cetatea şi preoţimea, care se aflau într-o mare stare de decădere. Astfel, el suprima luxul reşedinţei episcopale, introducând traiul modest. Criticile sale îndreptate împotriva corupţiei i-au adus mulţi duşmani. Duşmanul său cel mai important a fost Teofil de Alexandria. Animozităţile sunt intensificate după ce Ioan Gură de Aur îi primeşte pe Fraţii Lungi, acuzaţi de origenism şi alungaţi din Egipt de patriarhul Teofil, pe care îi găzduieşte, fără a intra în comuniune cu ei .Împăratul îl trimite pe loan în exil în Bitinia, dar este rechemat nu după mult timp în scaun. După revenire, Sfântul Ioan critică din nou dezmăţul şi zarva produse în jurul unei statui de argint ce o înfăţişa pe Eudoxia şi care era aproape de catedrală în care el slujea. Din porunca împărătesei Eudoxia, Sfântul Ioan a fost surghiunit la Cucuz, în Armenia. Adversarii săi intervin pe lângă împărat şi este trimis la Pityum, un orăşel aflat pe malul răsăritean al Marii Negre. El nu rezista călătoriei şi trece la cele veşnice pe 14 septembrie 407, la Comana în Pont.
