Lucian Avramescu
Știm că nu știm nimic. De trei zile, Iașii ţin pagina primă a ziarelor și sparg ecranul televizoarelor cu tragedia unei morţi duble. El, profesor universitar tânăr. Ea, un fel de om de afaceri, mânuind fonduri europene, cu cinste și pricepere. Prima știre, venită pe surse, lăsa să se întrevadă posibilitatea unui asasinat. Cine i-a omorât fiindcă nu aveau dușmani? Apoi el a devenit asasinul care și-a ucis din gelozie consoarta, niţel mai tânără ca el (el – 41, ea – 38). A ștrangulat-o și apoi, realizând grozăvia comisă, s-a agăţat cu gâtul de grindă.
Vin anunţurile de la procurori care vorbesc despre o dublă sinucidere. Nu a omorât-o el. Ea s-a omorât, iar el, ca-n Romeo și Julieta…În paralel, criminaliștii de la radio șanţ glosează pe un asasinat comis cu dibăcie. Apoi ea are un amant. Apoi el are o viaţă confuză. Și vin mărturii megieșe căsniciei, de la părinţi, prieteni, că se iubeau, se preţuiau, se respectau. Adulterul cade. Azi, hodoronc tronc, nu din neantul bârfei, ci din parchetul aparţinător statului român, vine vestea cutremurătoare că ambii uciși/sinuciși erau beţi criţă. Iată știrea:
”Au apărut noi detalii în cazul dublei sinucideri din Iaşi. Purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul din Iaşi, Carmina Pascal, a declarat miercuri la Realitatea TV că cei doi soţi aveau o alcoolemie extrem de mare.
Anda Maleon avea o alcoolemie de 2,40 la mie, iar Bogdan Maleon 1,70 la mie.
În ziua de Crăciun, directorul Bibliotecii Central Universitare din Iaşi, în vârstă de 41 de ani, a fost găsit spânzurat de o grindă din casă, iar soţia sa, în vârstă de 38 de ani, a fost găsită zăcând fără suflare pe podeaua aceleiaşi încăperi”.
Arunc știrea, iar dacă ar fi pe o pagină de ziar, aș rupe ziarul, cu tot ce s-a scris despre tragedia acestor intelectuali ieșeni. Concluzia mea e că nu știm nimic, procurorii nu știu nimic, nimeni nu știe nimic până acum, iar cazul e deschis tuturor necunoscutelor închise ermetic în moartea celor doi nefericiţi care plezneau de fericire. Dosarul, care și-a mai adăugat o filă, cea cu beţia, e nul. Dostoievski a scris ”Crimă și pedeapsă” după ce a citit, în presa rusă, știrea de câteva rânduri legată de un student care a asasinat două femei. Atât. Cine dezleagă mai departe misterul tragediei din Iași? Ce ne vând procurorii, ce ne vinde presa, dând cu imaginaţia noastră de toţi pereţii, e nimicul vandabil, comerţul cu moartea care nu a fost încă dezlegată. Moartea râde de se prăpădește. E prea simplu, domnilor! N-aţi limpezit nimic, chiar dacă ne-aţi mai vândut o anafură cu beţia, cifra unei alcoolemii. Nu se îmbătau doi oameni normali, cum păreau ei, pentru a găsi resurse de curaj spre a se cocoţa în ștreang. Mai căutaţi! Puţul sufletului omenesc e mult mai adânc, iar voi legănaţi deasupra o ciutură cu stropi betegi.
