Nicoleta Dumitrescu
În România, a devenit aproape o obişnuiţă ca de fiecare dată când plouă sau ninge ceva mai mult faţă de limitele normale să se producă şi alte situaţii considerate extreme. Adică, dacă ninge prea mult – aşa cum s-a întâmplat şi în cazul acestui al doilea episod al iernii – zăpada şi viscolul cauzează obişnuitele blocaje rutiere, săptămâna trecută, în câteva dimineţi – cei de la Infotrafic făcând bilanţul şoselelor pe care nu se putea circula. Iar cauzele au fost, şi cu siguranţă vor mai fi şi în continuare, ambuteiajele, faptul că nu s-a deszăpezit la timp, dar şi că unii dintre şoferi fie nu s-au adaptat traficului în condiţii de iarnă, fie au făcut pe vitejii şi, crezând că pot parcurge anumite distanţe ca vântul, n-au mai ţinut cont de faptul că le trebuie la maşini inclusiv cauciucuri adecvate, nu de vară. Greu s-a circulat însă inclusiv pe calea ferată, călătoria cu trenul fiind un adevărat risc, în sensul că nu se ştia sigur dacă, până la destinaţie, locomotiva nu va rămâne înţepenită în câmp, şi asta din cauza troienelor sau a copacilor căzuţi pe şine.
E prima dată când se întâmplă asta? Şoferii şi navetiştii cu trenul ar putea să facă dovada, inclusiv cu probe, că problemele apărute pe şosele sau pe rutele feroviare sunt, în funcţie de anotimp, de fapt noi capitole din romanul „Istoria se repetă”. Iar dacă tot e vorba despre dovezi, poate cele mai bune, şi cele mai memorabile totodată, sunt cele în care s-a văzut cum se face „pârtie” pe unele tronsoane de cale ferată: cu mătura! Da, nu este o glumă, zăpada de pe şine fiind dată la o parte de către cei din gări sau staţii fie cu mătura din paie, fie cu lopata, asta în condiţiile în care, dacă este să dăm timpul în urmă, la CFR s-au achiziţionat inclusiv…costume de scafandru !
Numai că istoria se repetă şi atunci când plouă cu găleata sau chiar mai mult decât atât, problema inundaţiilor fiind aproape o obişnuinţă acolo unde zonele sunt traversate şi de ape curgătoare. Construirea de ziduri în calea apelor învolburate este însă veşnica problemă, aşa cum este o problemă şi mobilizarea cetăţenilor din localităţile afectate, în condiţiile în care cârciuma sau privitul cu mâinile în şold, la cei cărora li s-a cerut ajutorul, este o practică veche!
Invariabil, atunci când plouă sunt activate inclusiv zonele predispuse la alunecări, şi în acest caz istoria fiind într-o veşnică repetiţie, odată cu ruperea pământului fiind afectate şi locuinţele, în fapt munca de-o viaţă a unor familii care văd cum li se distruge agoniseala.
Mai trebuie reamintit faptul că, în urmă cu ceva ani, tot când erau probleme cu alunecările de teren, ca să nu se mai repete istoria, s-a ajuns la concluzia ca una dintre soluţii ar fi aceea de a nu se mai construi în zonele inundabile. S-a pus însă în aplicare acest plan? Se ştie exact, într-o localitate, unde sunt cele mai bune terenuri pentru construcţia de case şi unde trebuie să existe interdicţie, fiind în zone predispuse la alunecările de teren?
Probabil că la această întrebare ar trebui să răspundă mai ales cei care conduc comunităţile locale, însă, având în vedere faptul că, o dată la patru ani, acelora car vor să ocupe funcţia de primar le sunt mai dragi promisiunile, e mai greu de presupus că, deşi nu se află la primul mandat, ar fi la curent şi cu astfel de detalii, precum zonele unde ar trebuie să existe interdicţia de a se construi din motiv de alunecări de teren, dovadă că necazurile continuă.
Cum însă istoria se repetă mai ales în România, cu siguranţă de fiecare dată când va ninge drumurile se vor bloca, de fiecare dată când va ploua cu găleata vor fi inundaţii, iar în unele zone şi alunecări de teren. De ce? Pentru că niciodată nu se învaţă din greşeli, iar soluţiile găsite în situaţii de urgenţă rămân doar simple consemnări pe hârtie!
