Lucian Avramescu
Azi dealul s-a mânjit de primăvară
Noroaie ies sub ploaie la lumină
Iar galbena zăpadă de mai ieri
Arată ca o ruptă rogojină
Eu ce-am iubit zăpezile mereu
Copil bolnav de marile troiene
Nu le mai vreau, întoarcă-se-n ianuar,
Dați liber spre aprilie-n poiene
E drumul un mormânt de zburătoare
Care-au venit aici să facă pui
Dar gerul slut le-a preschimbat în gheață
Înaripate, tragice statui
Fă, Doamne, vremea cum a fost odată,
Pune zăpezile la locul lor
Și primăvara las-o să învie
Cum pe un sân de fată-un mărțișor
Nu ne mai oropsi cu ierni în vară
Fii Dumnezeul cel lucid și bun
Lasă să-nvie fiul tău de Paști
Că ieri îl înviai ca de Crăciun
Avem și-așa necazuri și belele
Țara e stăpânită de mișei
Mor în spitale pacienți și doctori
Îmbolnăviți de grave boli și ei
Măcar de anotimpuri s-avem parte
Să fie primăvara primăvară
Prea cad în zloată îngerii din zbor
Iar rândunica s-a întors să moară
Fă o minune, Doamne,-a doua oară
Și-adună-mi migratorii toți în țară
Fiindcă nici țara nu mai este țară
Și-i risipită toată pe afară
26 martie 2018, Sângeru
