Cuviosul Irodion s-a născut în 1821, în Bucureşti, şi a primit la botez numele de Ioan. La vârsta de 20 de ani, a intrat ca frate în Mănăstirea Cernica. Primeşte îngerescul chip al călugăriei pe 3 decembrie 1846, sub numele de Irodion.
În septembrie 1850, stareţul său, Calinic, este hirotonit episcop la Râmnicu Vâlcea. Cu acest prilej, Calinic ia cu sine, alături de alţi vieţuitori, şi pe Irodion. În anul 1854 îl numeşte stareţ al schitului Lainici. A păstorit cu mici întreruperi 41 de ani, între anii 1854-1900, când s-a stins din viaţă. La mormântul Părintelui Irodion se făceau minuni, se vindecau demonizaţii şi se alungau duhurile necurate. Trecerea Cuviosului Irodion în rândul sfinţilor a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul şedinţei de lucru din 29 octombrie 2010. Sfântul Sinod a hotărât ca ziua sa de prăznuire să fie 3 mai, ziua trecerii sale la cele veşnice.
