V. Stoica
Emoționantele imagini și gândurile transmise în Anul Centenarului de către cei cinci prahoveni născuți odată cu România, în urmă cu 100 de ani, ar trebui să trezească în fiecare dintre noi sentimentul unității, dar și pe acela al respectului pentru tot ceea ce înseamnă istoria acestui neam. Într-o lume tot mai confuză și tot mai dezbinată, Anul Centenarului Marii Uniri – aniversat prin diverse evenimente la nivel național – ar trebui să fie un prilej de reconsiderare a tuturor disputelor politice, a tuturor manipulărilor și de reparare a ceea ce mai poate fi reparat în această țară.
Dincolo de lumea nebună în care trăim astăzi, Prahova ar trebui să aibă grijă de oamenii care reprezintă ei înșiși istoria, care au trecut sau mai au un pas de a trece printr-un veac de existență.
Tocmai de aceea, Instituția Prefectului Județului Prahova, prin prefect Mădălina Lupea, dar și jandarmii, pompierii și polițiștii prahoveni au fost acasă la cinci prahoveni care au împlinit sau vor împlini în 2018 venerabila vârstă de 100 de ani. Șapte prahoveni născuți în urmă cu un secol ar fi trebuit să fie vizitați de reprezentanții instituțiilor din teritoriu care fac parte din Ministerul Afacerilor Interne, însă doi dintre aceștia au trecut într-o lume mai bună.
Două zile, prefectul de Prahova
Mădălina Lupea a trăit momente de o emoție de nedescris în cuvinte, în clipele în care s-a aflat alături de cei cinci prahoveni cât o țară: doamnele Smaranda, Constanța și Alexandrina și domnii Aurelian și Petre. Toți au propriile lor istorii de viață, dar toți reprezintă ceea ce niciunul dintre noi, ceilalți prahoveni, nu o vom face: ei sunt Prahovenii Centenarului. Informațiile furnizate de către Instituția Prefectului vorbesc de la sine despre cei cinci oameni care au trăit istoria zbuciumată a ultimilor 100 de ani:
Doamna Smaranda din Boldești-Scăeni va împlini luna viitoare 100 de ani, are o familie numeroasă și frumoasă, de fiice, nepoți și strănepoți. Și-a primit vizitatorii îmbrăcată într-un superb costum național, vechi de 200 de ani, pe care îl are de la bunica sa. Chiar dacă este nevăzătoare de 20 de ani, doamna Smaranda s-a bucurat de vizită și de cadourile primite din partea noastră și a Ministerului Afacerilor Interne: un drapel, o scrisoare de felicitare de la doamna ministru Carmen Dan, un tort și un coș cu bunătăți.
Domnul Aurelian din Posești a împlinit în ianuarie venerabila vârstă, dar are memoria unui tânăr. A povestit despre învățătoarea din clasa I, dar și despre cum a 
luptat pe front în cel de-al doilea război mondial. A ajuns până la Odessa, unde a fost împușcat în picior și lăsat la vatră. Este veteran de război, dar și unul dintre gospodarii satului. Chiar și acum trebăluiește prin curte, iar la sfârșit de săptămână își așteaptă cu drag rudele. Soția i-a murit în urmă cu 9 ani și chiar dacă locuiește singur, nu se plânge de greutățile vieții. Secretul longevității, spune domnul Aurelian, este cumpătarea. Primăria Posești i-a înmânat titlul de cetățean de onoare.
Pe doamna Constanţa, din Surani, vizitatorii au găsit-o acasă, alături de familie. În februarie, a împlinit 100 de ani și se poate lăuda cu o viață plină. A născut nouă copii, dintre care șapte sunt în viață și are mulți nepoți și strănepoți. Se trage dintr-o familie în care mai există persoane longevive, iar rudele spun că de câțiva ani mănâncă foarte sănătos și asta o ajută să se simtă bine și să se țină departe de afecțiuni medicale.
Doamna Alexandrina, din Bușteni, este mamă a doi copii, bunică a opt nepoți și are și doi strănepoți. Îi place să grădinărească, încă 
vede fără ochelari să coasă la mașină și ar face și mai multe dacă nu ar deranja-o un picior reumatic. Împlinește în noiembrie 100 de ani, dar are memoria unui tânăr cu foarte multe amintiri. A trecut prin multe în viață și a cunoscut România cu bune și cu rele. Din fiecare perioadă, însă, a găsit ceva bun, de care să-și amintească mereu cu bucurie. A văzut-o pe Regina Maria, despre care spune că era foarte frumoasă, elegantă, dar și foarte populară. Doamna Alexandrina a trăit și pe timpul războiului, dar și pe vreme de pace, cu neajunsuri și își dorește, pentru România, o schimbare în bine și nu-i place că mai mulți dintre nepoții săi sunt plecați în străinătate.
Domnul Petre de la Sinaia împlinește în august 100 de ani, dar se simte de cel mult 70. 
Spune că munca este secretul longevității sale și chiar dacă îl dor picioarele și merge susținut de cei doi copii ai săi sau de baston, tot reușește din când în când să se ocupe de grădina din fața casei. Are patru nepoți, dar și trei strănepoți. Este veteran de război și a povestit prin ce orori a trecut în timpul celui de-al doilea război mondial. Vizibil emoționat, domnul Petre nu a uitat să glumească. ”Nu am luptat, m-am plimbat! (râde!) De la Caracal, unde era sediul Regimentului 2 Călărași am mers în marș la București, pe urmă din Crimeea la Cotul Donului, cred că vreo 2.000 de km. Dacă mi-a fost frică? Nu mai simțeai!”, și-a amintit bătrânul.
În această perioadă, Ministerul Afacerilor Interne desfășoară campania ”O viață cât un Centenar” prin intermediul căreia sunt felicitate persoanele născute în 1918, anul Marii Uniri.
