Giorgiana Radu
Toate-s vechi și nouă toate. Pe acest principiu pare că se desfășoară scenariul politic și cel real, de fiecare zi, al României. Liderul PSD, condamnat la închisoare cu executare, nu ia în calcul demisia de onoare, apelând la subterfugii cunoscute din alt regim, care par să fie mult sub nivelul celor care tind să ia amploare, ca o caracatiţă ce se lăţește la infinit peste limitele unei naţiuni. Președintele ţării își anunţă scurt și apăsat – ca o presă ce dorește să stoarcă zerul din brânza ce se vrea dulce și proaspătă – candidatura pentru încă un mandat la prova României. Pe ce se bazează această intenţie care, presupun, are ca dedesubt convingerea reușitei, nu știu. Analizând plusurile și minusurile acestui mandat, Klaus Iohannis s-ar încadra cu certitudine la bilanţul negativ, rezultat din derularea primei sale înalte răspunderi.
Pentru a-i reteza din efuziune, social-democraţii vin cu spânzurătoarea suspendării președintelui, lansând-o ca pe o plută de salvare a ţării din calea uraganului numit „stat paralel”.
Paralel cu clasa politică se situează oameni, întâmplări, viaţa reală cu drame și tragedii. Ceva mă duce cu gândul la un personaj al copilăriei.
Ţaţa Anica nu a apucat să cunoască beteșugurile vieţii moderne. În copilăria mea, ea era așezată de consăteni în rândul celor pe care Moisil îi enumera după fiecare pahar de licoare bahică în plus. Soţia lui nea Nicu, bolnav de cancer la gât, cu patru copii, două fete și doi băieţi, dintre care doar unul s-a ridicat din balastul care de multe ori zidește cu delăsare destinul, era o femeie harnică atunci când lucra la alţii. Gospodăria ei nu dădea semne de prosperitate. Renumele în sat „îl câștigase” cu plăcerea pentru degustatul băuturilor specifice zonei. Tind să cred că dincolo de refugiul acesta lumesc, ţaţa Anica îmbrăca taine sufletești și neîmpliniri pe care încerca să le amelioreze cumva cu „leacuri” la îndemâna oricărui. Cele două fiice – una cu probleme psihice grave, cealaltă cu carenţe accentuate sufletești și trupești, și-au abandonat doi copii, au schimbat numeroși parteneri – au contribuit la degradarea umană a acestei femei. Costel, băiatul cel mic, a murit tânăr, din cauza alcoolismului. La sate nu au existat, cum nu sunt nici acum, variante de reabilitare, de corectare, ale femeii și omului cu probleme de natură sufletească. Fiecare neîmplinire, fiecare eșec se tratează cu remedii la îndemână: alcool, tutun, violenţă, cădere în prăpastia promiscuităţii. Psihologul, psihiatrul sunt nume fără dezlegare pentru omul de rând.
Statul paralel pare să fie buba tuturor neputinţelor, nelegiuirilor actuale. Statul paralel nu e cel denunţat de Dragnea, nici de Tăriceanu, nici de… Statul paralel înseamnă fiecare dintre noi, în lipsa unei atitudini. Uneori suntem paraleli cu noi înșine. Ţaţa Anica ar fi fost, dacă mai trăia, parte din statul paralel (satul paralel!), care e sau nu e, dar pentru viaţa ei, cu siguranţă, nu mai conta.
