F. T.
Nimic nu se pierde, ci, dimpotrivă, totul se transformă – din rău în mai rău – atât pentru justițiabili, cât și pentru magistrații de la Curtea de Apel Ploiești.
În ceea ce privește primul aspect – “nimic nu se pierde” -, acesta presupune faptul că schema de judecători a rămas aceeași (adică nici n-a scăzut, dar nici n-a crescut) de pe vremea când nu se inventaseră procesele de restituire a taxei de poluare.
Al doilea aspect – “totul se transformă” – are strânsă legătură cu primul. Se transformă, în sensul că numărul litigiilor este în creștere. Fapt confirmat și de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), la final de an, când constată faptul că la instanța ploieșteană fie a crescut încărcătura pe judecător, fie “volumul de activitate înregistrat la Curtea de Apel în cursul anului trecut (2017 – n.n.) situează acestă instanță pe locul al treilea la nivel național”. Evident, tot CSM a apreciat drept “Foarte eficient” modul în care judecătorii instanței au redactat la termen dosarele, același calificativ obținându-l și la lichidarea dosarelor vechi aflate pe stoc”. Mai rămâne să-i mângâie pe cap – iertată ne fie expresia – pentru astfel de performanțe. Și pe justițiabili, pentru răbdarea de a-și aştepta rândul la pământeana judecată…
În legătură cu numărul de cauze constant în creștere, datele intermediare arată că, de la începutul anului și până la mijlocul lunii iunie, pe mesele magistraților de la Curtea de Apel Ploiești ajunseseră 5.386 de dosare, spre deosebire de aceeași perioadă a anului trecut, când erau contabilizate 4.780 de cauze. Deci, un plus de 606 litigii. O fi mult, o fi puțin?, punem și noi o întrebare cam aiurea-n tramvai…
E mult, fiindcă, dacă se merge în ritmul acesta, din nou va emite CSM un comunicat prin care nu ne-am mira să scrie că la nivelul Curții de Apel Ploiești s-a înregistrat, în cursul anului 2018, o creștere record a numărului de dosare, instanța aflându-se pe primul loc în topul național la acest capitol etc, etc. Iar drept răsplată, același CSM va acorda calificativ de “Foarte bine” vizavi de modul în care s-au achiat magistrații de datorie. Și asta chit că este puțin probabil să fi trecut vreun membru al sus-amintitului for la ceas de seară, în jurul orei 21, să vadă luminile din sălile de judecată aprinse. Sau că este greu de crezut că la urechile vreunui membru al CSM s-au auzit mormăiturile de nemulțumire ale justițiabililor care fumează țigară de la țigară până le vine rândul să ajungă în fața completului de judecată. Asta spre bucuria vânzătorilor de la chioșcurile din apropiere, care au vad, deh !
Cel mai mult de lucru, ca și în urmă cu un an, ca și în urmă cu mulți, mulți ani – pentru a nu-și ieși din mână, nu? – au judecătorii de la Secțiile I și II Civilă, unde s-au înregistat creșteri semnificative și-n acest an (4.341 de cauze de la începutul anului până în data de 19 iunie a.c., comparativ cu 3.553 în aceeași perioadă a anului trecut), în principal cauzate de litigiile care au ca obiect restituirea taxei de poluare și/sau comerciale.
Își mai vâră, firește, coada, și schimbările legislative care dau peste cap judecători și justițiabili, așa că nimic nu se pierde, totul se transformă în timp pierdut, nervi. Și-n faptul că, la o adică, o să ajungem să spunem că toate drumurile duc la Curtea de Apel și la Tribunal. Iar dacă nu avem autogări mai de Doamne ajută!, cele două instanțe pot fi și pe post de săli de așteptare, de ce nu ?
Toate drumurile duc la o Curte de Apel și la un Tribunal care funcționează în spații improprii. Fiindcă este greu de crezut că această Fata Morgana – numită Palatul de Justiție – era pe când nu s-a văzut, azi o vedem, dar nu e, va fi gata la termenul promis. Poate moștenitorii justițiabililor de azi să apuce ziua în care la Ploiești vor vedea o infrastructură judiciară mai ceva ca la Paris. A, că ambele clădiri sunt motiv de dispute politice între foști și actuali miniștri, este altă poveste. O altă poveste și o practică nejudiciară și neortodoxă de a pasa pisica moartă de la un ministru la altul, de la un Guvern la altul, care se tot laudă: “Dacă rămâneam eu în funcție, Palatul de Justiție din Ploiești era gata terminat demult”.
Chiar dacă “terminat” are mai multe conotații…
Restul ? Restul sunt nervi atât pentru judecători, cât și pentru justițiabili. Și calificative la final de an, de genul: ”Foarte eficient” în ceea ce privește lichidarea stocului de dosare mai vechi de un an.
“Foarte multă răbdare pentru justițiabili” n-am citit în niciun raport al CSM. Dar, niciodată nu-i prea târziu !
