Luiza Radulescu Pintilie
Indiferent care e miza alegerilor- un scaun la primărie, un loc în Parlament, un fotoliu la Cotroceni ori un mandat la Bruxelles, circul e nelipsit! Doar protagoniştii şi repertoriul se schimbă pe ici-pe colo, în punctele esenţiale, cum spune o vorbă celebră, îngroşându-şi tuşele, înghesuind în manej aruncători de săgeţi otrăvite pe diverse acorduri ale ariilor calomniei, după cum cer culorile spectrului politic şi strategiile de campanie, iluzionişti care scot din joben, cu priceperea îndelung exersată după 1990 ori abia „şcolită”, ghirlande colorate de promisiuni, clovni împleticindu-şi vorbele în cele mai simple reguli ale gramaticii limbii române ori răguşind în urlete şi strigături cu care speră să convingă, să „cumpere” voturi şi, mai ales, laptele şi mierea înscăunării lor pe un loc politic călduţ! Trist e că, nu de puţine ori, „actorii” spectacolului politicianist sunt însoţiţi chiar de artişti adevăraţi, din prima linie a artei-arte, mizându-se pe priza lor la public, pe iubirea fanilor și, nu în ultimul rând, pe talentul lor de a face uitat scopul întâlnirii.
Cui să-i mai pese de vreo dezbatere electorală, de mandatul și proiectele cu care ar trebui să se ducă în forul european aleșii români, de platforme și programe ale unui partid sau ale altuia când din boxe răsună muzica, însoţită eventual de vălătucii de fum gros venit dinspre grătarele pe care sfârâie mici și cârnaţi?! (Unii zic că și „foşnetul” bancnotelor strecurate în buzunare sună bine în rândul unora dintre membrii „publicului” plimbat cu autocare, adus pe bază de tabel ori prin alte metode de convingere! Şi la fel cel al… ameninţărilor, pentru cei care ezită să se conformeze!!!) Cert este că într-o asemenea ambianţă nu se mai aud nici greșelile, nici exagerările, nici aiurelile, nu se mai observă nici lipsa de idei, nici agresivitatea, nici extremismul protagoniștilor politici! Adunări publice, mitinguri, lansări de carte, întâlniri cu alegătorii se reduc mai toate la numitorul comun al băilor de mulţime printre susţinători ori al înjurăturilor și al huiduielilor primite dinspre taberele adverse. Ocazional, intră în scenariu însuși Iisus Hristos, rostind dintr-un clip electoral: ”Doar voi vă puteţi salva ţara! Ieșiţi la vot! Pe 26 mai! Aceasta este șansa voastră”, ori pământeanul… Guţă Magnificul, cu a lui manea dedicată „celui mai tare partid posibil – PSD”: „De vrei gustul fericirii/ Ştampilează trandafirii!”. Şi atunci circul devine total, coborând de pe scenă şi de la tribună printre cei aşteptaţi la urne! Abia lansată, maneaua magnificului a băgat zâzanie între cohortele de fani, mulţi jurându-se pe mama, pe tatăl şi pe valoarea lor că nu se vor mai duce, de acum înainte, la nicio „cântare” ce-l va avea drept protagonist pe idolul lor, regele-regilor Guţă şi nici nu-i vor mai cumpăra, să moară ei cu tot neamul lor, niciun CD! Invocând drepturile de autor, organizatorii unui mare festival au reclamat, la rândul lor, apariţia în clipul în care românii erau chemaţi să ştampileze aleşii pe care nici „marţienii nu-i pot opri” a unor imagini fără a li se fi cerut acordul. Ca urmare, maneaua a fost ştearsă de pe YouTube, spre regretul fanilor rămaşi fideli lui Guţă, care-i lipiseră pe frunte nu numai nişte euroi, ci şi încă o cunună de lauri pentru talentul cu care a îndemnat, în cadrul dedicaţiei speciale de campanie, alegătorii: ”Când e cald fierul se bate, /Dacă vrei prosperitate./ Hai, române, hai, hai, la urne /Dacă vrei viaţa mai bună“.
Cu o săptămână înainte de alegerile europarlamentare, toate acestea- şi încă multe altele – ar putea fi de râs dacă nu ar fi de plâns! Dacă nu ar avea legătură directă cu noi şi viaţa noastră, dar mai ales cu riscul de a ne cumpăra, iar şi iar, un bilet fie la circul din arena politică, fie la dănţuiala manelistică a vreunui magnific vânzător de iluzii ale fericirii pentru care ne-ar invidia şi … marţienii ! Iar eu mă opresc aici … Restul vă aparţine domniilor voastre, cei care aveţi supremaţia ştampilei-singura care poate schimba… repertoriul şi actorii !
