Iată o întâmplare care a avut loc la Universitatea Oxford. Un student vine să susţină un examen, care urma să dureze 6 ore (sunt acolo şi astfel de examene). După trecerea câtorva ore de la începutul examenului, studentul îl cheamă pe profesorul supraveghetor. Acesta se apropie de student, crezând că nu a înţeles ceva şi ar dori să facă unele precizari, însă a auzit următoarele:
– Domnule profesor, eu aş vrea să mi se aducă friptura şi berea care mi se cuvin.
– Am auzit bine? Aţi cerut friptură şi bere?
– Da. Tocmai friptura şi berea care mi se cuvin pe drept.
– Mă scuzaţi, dar de ce dvs aţi hotărât că vi se cuvin friptură şi bere?
Atunci studentul scoate o carte veche şi o pune în faţa profesorului:
– Iată, o culegere cu toate legile universităţii, din momentul fondării ei. Aici este o lege din 1513, care până astăzi nu a fost abrogată, care prevede că fiecare student care petrece în cadrul examenului mai mult de patru ore are dreptul la o porţie de friptură şi o bere. Profesorul încearcă să protesteze, invocând că, din punct de vedere tehnic, în acel moment este imposibil de a-i aduce friptură şi bere în sala de examen.
Văzând că studentul nu cedează, profesorul îşi chemă şeful şi încep ei să se sfătuiască. Având în vedere că pentru englezi legea este sfântă, au hotărât că nu au niciun motiv întemeiat să-i refuze studentului solicitarea. Pe de altă parte, o lege adoptată recent interzicea consumul de alcool pe teritoriul universităţii, dar şi cu prepararea fripturii erau unele probleme tehnice. Ca rezultat al unor negocieri îndelungate, s-a ajuns la un compromis: o pizza şi o coca-cola. Mâncând cu pofta pizza, studentul era foarte bucuros că a reuşit să se răzbune pe aceşti îngâmfaţi şi snobi britanici, folosindu-se de propriile lor legi.
După câteva zile însă, studentul găseşte în cutia sa poştală o citaţie de chemare în faţa instanţei de judecată a universităţii (acolo unde este lege, este şi judecată). Studentul, absolut încrezător în sine şi sperând că va avea de-a face cu câțiva profesori bătrâni care îi vor spune ceva de genul: „Dar ştiţi… dar poate… dar vezi etc.” a hotărât să se poarte foarte frumos şi cu asta se va încheia toată povestea.
Ajunge el la judecată. O sală enormă, cu coloane în stil victorian, foarte înaltă, fresce pe toţi pereţii, vitralii etc. La o masă care părea că nu are sfârşit erau aşezaţi 150 de profesori, 45 de decani, 20 de rectori şi mulţi lorzi şi siri absolvenţi de vază ai universităţii. Toţi cu peruci pudrate, mantii negre, de te ducea gândul instantaneu la inchiziţie. Urmau să-l judece pe student.Ei au fost cei care au hotărât să-l exmatriculeze pe curajosul student pentru că a încălcat o lege din 1415, care nici până azi nu fusese abrogată şi anume: „Prezentarea la examen fără sabie se sancţionează cu exmatricularea…!”
***
Stăteam sprijinit de un gard, cu o sticlă de vodcă în mână şi fumam o ţigară când mă abordează un preot:
– Tinere ştii cumva cum pot să ajung la poştă?
– Dacă nu mă înşel, mergi tot înainte, la a treia faci dreapta şi ai să vezi poşta pe stânga.
– Mulţumesc!, zice părintele. Şi apoi adaugă: dacă vii duminică la biserică o să-ţi spun cum poţi să ajungi în rai.
– Las-o moartă părinte, i-am zis. Tu nici la poştă nu ştii să ajungi!
Probleme de vedere
Soția către soț: Dragul meu, degeaba îți tragi burta când te urci pe cântar. Imposibil să-ți arate mai puține kilograme.
Soțul: Știu draga mea…
Soția: Atunci de ce ți-o tragi?
Soțul: Ca să văd ce scrie…
Concluzie
Slujba nu-i cârciumă să stai toată ziua la ea, dar nici biserică să te duci şi duminica!
***
La școala de șoferi, o blondă e întrebată:
– Cum funcționează motorul?
– Pot să mă exprim cu propriile cuvinte?
– Desigur.
– Brr – Brrrrrrrrrââân – Brrrrrrrââânnnn.
Reprofilare
Un ginecolog vrea să se reprofileze, auzind că ar câştiga mai bine ca mecanic auto.
Învaţă individul şi se duce la un service auto, să dea test de angajare. La rezultate, stupoare: tipul luase nota 15… Se duce şi-l întreabă pe mecanicul şef:
– Bine domle, cum se poate aşa ceva: ăsta a luat 5, ăsta 7… eu 15?!
– Da domle, hai să vedem: ţi-am dat să desfaci carburatorul, l-ai deschis corect… 5 puncte. Te-am pus să-l închizi… l-ai închis corect: 5 puncte. Şi ţi-am mai dat 5 puncte de la mine că ai făcut totul prin ţeava de eşapament…
***
– Dacă un individ opreşte pe cineva să bată un măgar, cum se numeşte?
– Dragoste frăţească !
***
Definiţia bărbatului ideal
Bărbatul ideal nu bea, nu fumează, nu se droghează, nu înjură şi nu există!
***
Doar o întrebare !
Se zice că doi reprezentanţi parlamentari din jud. Covasna, Szabo bacsi şi Pista bacsi, se dusără la şedinţă la Parlament.
În drum spre București, în tren zice Pista bacsi către Szabo bacsi:
-Noi nu vorbeşte bine româneşte, de aia noi nu vorbeşte mult, ci scurt şi cuprinzător.
La şedinţă ia primul cuvintul Szabo bacsi:
-Noi, la judeţul Covasna, am făcut planul la ceapă, dar ieu întreb: unde este ceapa ?
La noi, la jud. Covasna am făcut planul şi la cartof, dar ieu întreb: unde este cartof ? Eu, Szabo bacsi, atât am avut de spus.
A doua zi ia cuvintul Pista bacsi:
-Eu, Pista bacsi numa vreu să întreb: unde-i Szabo bacsi?
***
Recompensă
Anunţ: “Cine a furat telefonul soţiei procurorului general este rugat să-l returneze pentru recompensă: minus doi sau trei ani din totalul de 7!”
***
Trei dorinţe
Ion prinde peştişorul de aur:
-Ioane, dacă îmi dai drumul în apă îţi voi îndeplini 3 dorinţe:
-Da? Păi vreau o bere!
-Ai o bere…mai ai două dorinţe!
Ion bea berea şi îi zice peştişorului că vrea o sticlă cu vin.
-Poftim sticla cu vin dar te avertizez că mai ai o singură dorinţă…nimeni nu le-a irosit ca tine…gândeşte-te bine la ultima!
-Hmmm… Mai vreau un peştişor cu 3 dorinţe!!!
***
Două blonde:
-Fato, unde mergi în concediu ?
-La Venus.
-Ietete, fato ! Pe Terra n-ai mai găsit niciun obiectiv turistic ?
***
Meditaţie
Îmi place meseria mea. Îmi iubesc soţia. Îmi place guvernul nostru. Pentru cei care nu au înţeles, acest lucru se numeşte meditaţie!
***
Un anunţ apărut în ziar spunea următorul lucru: ” De vânzare: vilă lângă mare cu 3 etaje, piscină şi grădină. Preţ – 1$ “.
– Ce prostie ! – a mormăit boschetarul şi a aruncat ziarul. Mergând mai departe în căutare de hrană, a văzut anunţul pe perete: “Vilă de vânzare lângă mare, 3 etaje, piscină și grădină. Preț – 1$“.
„Probabil e o greșeală de tipar…” – s-a gândit el și a mers mai departe. A ieșit pe bulevard, iar atentia i-a fost atrasă de un banner imens: “De vânzare vilă lângă mare, 3 etaje, piscină și grădină. Preț – 1$”.
Boschetarul a devenit foarte curios – oare ce prost a putut să scrie acest lucru? – și a decis să cerceteze această situație. Nu avea nimic de pierdut, cu excepția ultimului dolar din buzunar. Ajungând la adresa din anunț, a rămas cu gura căscată văzând acea vilă. Timid, a sunat la ușă. O femeie frumoasă a deschis ușa.
– Îmi cer scuze pentru deranj, am văzut anunţul dumneavoastră… Aceasta nu este o gluma?
– Nu, nu, doamne fereşte! Totul e corect!
– Şi costă 1$? Aşa este?
– Da. 1$. Dacă sunteţi interesat, puteţi vedea vila.
Încântat de ceea ce a văzut, a dat ultimul său dolar şi a devenit proprietarul vilei de lux. Dar, totuşi, a vrut să ştie de ce vila are un asemenea preţ. La care femeia a zâmbit şi a spus: ”Înainte să moară, soţul meu a declarat în testament că-şi doreşte să vând vila, iar banii obținuţi din vânzare să fie transferaţi în contul amantei sale. Nu pot să nu-i îndeplinesc ultima dorinţă!
Anunţul a fost dat acum şase luni, iar dumneavoastră sunteţi singurul care a răspuns . Toate cele bune!”, a mai spus femeia, apoi s-a întors şi a plecat.
Morala: Toţi primesc o şansă! Trebuie doar să credem că imposibilul e posibil.
