Măduva spinării începe la baza creierului şi se continuă prin canalul osos al regiunilor cervicală şi dorsală, terminându-se în regiunea lombară superioară printr-un mănunchi de fibre nervoase individuale numite „coadă de cal”,potrivit unui documentar realizat de MedLive.ro.
La nivelul cervical, măduva spinării conţine fibre care transportă impulsuri către membrele superioare şi inferioare, torace, abdomen, sfinctere etc. Sindromul clinic care rezultă din întreruperea transmiterii normale a impulsurilor se numeşte „mielopatie”.
Din motive anatomice, mielopatia cervicală se asociază cu disfuncţii la nivelul membrelor superioare şi inferioare, cât şi cu incontinenţa urinară şi fecală.
Cauzele pot fi: traumatice, procese virale, maladii autoimune sau inflamatorii, procese degenerative de tipul spondilozei cervicale şi a herniei de disc cervicală. Mielopatia cervicală cauzată de procesele degenerative se numeşte „mielopatie cervicală spondilotică”.
Canalul spinal este un tub osos închis în care este situată măduva spinării. În mod normal, există un spaţiu lichidian de câţiva milimetri care înconjoară măduva spinării, protejând-o de traumatisme şi permiţând marea mobilitate a canalului spinal cervical.
Anumiţi oameni se nasc cu un canal cervical îngust care, în termeni medicali, se traduce prin „stenoză cervicală congenitală”.
Canalul spinal cervical se poate stenoza şi în timp, din cauza schimbărilor degenerative survenite la nivel osteo-articular.
Osteofiţii, protruziile discale, hipertrofiile ligamentare pot apărea în timp şi pot produce îngustarea canalului spinal cervical. În anumite cazuri, spaţiul lichidian din jurul măduvei spinării poate fi redus considerabil, astfel încât măduva spinării poate fi strangulată.
Simptomele depind de nivelul compresiei şi de gradul compresiei. Pot apărea astfel furnicături, pierderea mişcărilor fine la nivelul mâinilor, spasticitate la nivelul membrelor inferioare, pierderea echilibrului, senzaţii imperioase de urinare. Durerea cervicală poate fi prezentă, dar de cele mai multe ori nu este foarte importantă. Durata de timp de la apariţia simptomelor la progresia lor este variabilă de la persoană la persoană. Rata de progresie a simptomelor individuale se poate schimba în decursul timpului, perioade de progresie relativ rapidă a mielopatiei alternând cu perioade de acalmie sau de minimă progresie.
Diagnosticul se poate pune în funcţie de o serie de investigaţii:radiografie; CT scan; mielo-CT scan; RMN.
Cheia tratamentului mielopatiei cervicale este de a se îndepărta presiunea asupra măduvei spinarii. Chirurgia se face pentru a împiedeca progresia simptomelor.
Amelioararea neurologică se poate produce sau nu. Este importantă discutarea prognosticului pacientului cu neurochirurgul înaintea luării unei decizii chirurgicale. Procedura chirurgicală este aleasă în funcţie de localizarea stenozei, de alinierea coloanei vertebrale spinale şi de mulţi alţi factori biomecanici şi nu
numai.
