Florin Tănăsescu
Ce ceaţă deasă se lasă, de veacuri, peste casă ! Ce smog atârnă greu peste sufletul meu !
– Ce s-a-ntâmplat prietene, ce fantome mai vechi sau noi te bântuie ? Mai bine taci ! Și bezna de povești nemuritoare, de adormit copiii și minţile muncitorești nicicând să le trezești din somnul cel de veci. Crede și nu cerceta dacă-i adevărat că un cincinal se făcea în patru ani și jumătate. Aidoma, să iei ad-litteram că tot ăia, cu cincinalu-n timp record – ascultă melodia pe disc Electrecord ! – te-au scos pe tine și-au scos și ţara din noroaie ! Crede orbește ! Speră românește ! Și nu uita , în gând s-adormi cu melodia “Republică, măreaţă raclă”!
Na, că m-am prostit și eu! “Republică, măreaţă ţară”…
– O ţară, așa am învăţat, se spune că-i sacră. Un neam, așa am fost educat, trebuie respectat. Cum s-o numesc o vatră, cum s-o consider ţară, când ochii mi-am deschis și ce-mi văzură? O raclă !
– Ascultă glasul demonilor din mandatul al șaptelea. Ascultă cum vor ei pace pe acest pământ. Adică pe asfalt, că doar ţi-am zis, au scos neamul de prin zoaie. Ce, n-ai mai văzut pe drumuri asfaltate chiar “Racla cu boi” a lui Grigorescu ? Și ia aminte: boii nu mai au nămol pe copite ! Deci, naţia e fericită. Ascultă și respectă-l pe Jebeleanu cum îţi șoptește “Nu mai vrem Enola Gay”.
– Eu vreau s-ascult “Pădure, pădure nebună/ În fiecare noapte cu lună/ Voi rătăci fără ţintă, agale/ Ca o frunză mânată de vânt pe potecile tale”.
– Nebunule, tu ai habar câte sacrificii au făcut ăștia pe care tu-i numești demonii din mandatul doi sau șapte ! Știi cât s-au luptat pentru o ţară “ Călită-n fum de coţcării” ? Nu știi ! Ei sunt eroii zilei. Ei merită statuie. Iar ţie ţi-e gândul la pădure. La ursoaice. Auzi, nu cumva tragi cu ochiul și la puștoaice ? Ești cam pervers sau mi se pare ?
– “Republică, măreaţă raclă!” e blasfemie ?
– Naiba – Doamne, iartă-mă ! – mai știe. Ia stai un pic…
– Alo, Preafericite, ce zici de o idee dată de-un rob de-al nostru ? Hai să schimbăm și noi un pic brandul ţării. Cum ? Simplu. În loc de Mormântul Eroului Necunoscut, sfinţim “Racla politicenilor care-și scot ochii din dragoste de ţară”. Nu, n-au mierlit-o, că doar n-ai să vezi drac mort! Dar, sunt gata să-și dea viaţa pentru ea.
– Da, robul nostru și-apoi al Celui de Sus, nu ești de tot dus! Adunăm ciolan cu ciolan pentru ăștia care se bat pe el și îi punem într-o raclă care va fi sfinţită. Ai dreptate, e mai corect a zice, la vremuri noi, “Republică, măreaţă raclă”. Prezenţa naţiei la moaștele vii va deveni obligatorie, iar robii vor fi obligaţi prin lege s-aducă ofrande căzuţilor din Primul și Al Doilea …
– Război Mondial…
– Nu, căzăturilor – na, că mă luă gura pe dinainte – din primul și-al doilea și-al nouălea mandat.
Am clacat. Din visul urât al unui neam un dangăt de la a Mântuirii Catedrală cântă, acompaniat de o fanfară: Republică, măreaţă raclă, călită-n fum de șmenării.
“Lumânări de ceară ţin în labe urșii/ Lupii suflă-n focul stânelor pustii”…
