Nicoleta Dumitrescu

Absolvenţii clasei a XII-a s-au confruntat, ieri, cu primul test scris al Bacalaureatului, la Limba şi literatura română. Ca în fiecare an, însă, “examenul maturităţii” dă posibilitatea, de la caz la caz, apariţiei unui inedit cocktail care, deşi nu conţine alcool, consumat zilnic se ridică la cap ori dă dependenţă, nu puţine fiind şi cazurile în care e considerat pe post de…zeamă de varză, clasicul antidot al mahmurelii pentru trezirea după o beţie de pomină.
Despre ce cocktail este vorba? Despre cel în care, în funcţie de gusturi şi preferinţă, sunt incluse fie ingrediente cu plus, fie cu minus. Cele cu plus includ perseverenţă; conştiinciozitate; corectitudine; muncă; seriozitate, iar cele cu minus: lasă-mă să te las; şi mâine este o zi; sunt obosit; n-am chef; nu-mi trebuie; aste-s prostii!… în ambele situaţii lista cu “ingrediente” fiind mult mai lungă.
Problema este că, ultimii ani – şi sunt destui – au făcut în aşa fel încât, în cazul multor generaţii care finalizează 12 clase, examenul maturităţii să fie unul care a bulversat, la propriu, multe familii. Iar în multe dintre situaţii acest lucru s-a întâmplat şi din cauza faptului că, minimizând sau exagerând capacitatea de înţelegere a materiilor de către tineri, au fost destui cei care au fluierat a pagubă, deşi în faţa părinţilor sau a cunoscuţilor se lăsase impresia că totul este floare la ureche! Şi asta din cauza faptului că s-a considerat că, de cele mai multe ori, informaţiile prinse din zbor, la ora de curs, sunt suficiente, fără să mai fie nevoie de muncă suplimentară, acasă. Ce stă însă în spatele acestei situaţii? Pe de o parte desele reforme în educaţie, iar pe de alta, modul sau modalităţile prin care se poate ajunge la succes fără să depui un minim efort.
Pentru că aceasta este realitatea: succesiunea de reforme în mai toate domeniile importante din România, în care se regăseşte şi Educaţia, au făcut ca să se piardă esenţialul şi lucrurile care cu adevărat contează, şi asta din cauza faptului că, în primul rând, toate mişcările au fost cântărite din… punct de vedere politic.
Da, politica a fost aceea care a schimbat, de fapt, regulile care trebuie urmate într-un firesc al lucrurilor. A fost cea care a schimbat regulile meritocraţiei, ale experienţei în activitate, ale muncii susţinute, bunului-simţ, corectitudinii, valorilor, ale oamenilor cu adevărat oameni!
Or, pe unde te uiţi, indiferent de domeniu, în sistemul de stat nu este activitate în care atribuirea funcţiilor să se fi făcut altfel decât pe prietenie politică, în detrimentul competenţei. În aceste condiţii, era firesc ca generaţiile tinere să ia drept modele pe cei care au reuşit în viaţă tocmai pentru că nu au depus un foarte mare efort, prin liceu şi peste Bac trecând cu mari eforturi depuse mai ales de …babacu, persoană importantă!
Mai trist este însă faptul că lucrurile nu par să se îndrepte, în condiţiile în care, în ciuda recunoaşterii realităţii, politicienii continuă şirul experienţelor în care este sacrificată, din păcate, tot tânăra generaţie!