După răsărirea cea trupească a Domnului nostru Iisus Hristos, pretutindeni se auzea, ca un lucru oarecare de mirare, de viaţa tuturor sfinţilor mucenici ai lui Hristos, pentru că puterea Mântuitorului s-a făcut minunată întru ei. Asemenea este de mirare tuturor îndrăzneala cu care ei se împotriveau ighemonilor.
Dintre unii ca aceia au fost şi aceştia, sfinţii răbdători de chinuri: Cosma şi Damian, amândoi fraţi după trup. Ei s-au născut în Roma cea veche, dintr-un tată şi o maică, şi au crescut în dreapta credinţă.
Aceştia, învăţând meşteşugul doctoricesc, tămăduiau toate bolile şi toate neputinţele. Buni tămăduitori, de la nimeni nu luau plată pentru tămăduiri ,de aceea s-au şi numit doctori fără de arginţi. Numai de o plată ca aceasta prea scumpă aveau ei trebuinţă: cei care se tămăduiau să creadă în Hristos.
