Giorgiana Radu
Asistăm de zile bune, oripilați și neputincioși, la derularea unei drame născute din subteranul odios, menținut în viață de înaltele instituții ale statului.
Instituții care, prin conducătorii lor, au adăpostit la subsuoara legii interlopi, traficanți de droguri și carne vie, criminali și, în general, toate categoriile de persoane fără nicio legătură cu deprinderile firești ce desenează omul civilizat și evoluat – bestiile.
O bestie precum Gheorghe Dincă nu ar fi putut săvârși atrocitățile acestea, dacă fiecare dintre cei cu care Alexandra a vorbit, ar fi acționat cu profesionalism și, mai ales, cu suflet față de situația în care se afla adolescenta.
Adevăratul stat paralel (nu cel invocat de politicieni) a fost complicele lui Dincă. Operatoarea de la 112 și polițistul nu doar că nu și-au tratat cu responsabilitate atribuțiile de serviciu ci, mai grav, au arătat cât de inumani pot fi la strigătul de ajutor al unei copile speriate, hăituite.
Atitudinea celor doi îmi amintește un alt episod care arată cât de serioși și implicați sunt cei la care apelăm în cazuri de viață și de moarte. Acum vreo două luni, în urma unor inundații, patru copii împreună cu mama lor au fost luați de viitură. În timp ce pompieri și jandarmi căutau trupurile copiilor, își face apariția un ins mic de statură, foarte mândru de el, ce purta pe mâneca bluzei inscripțiile IGSU. Era probabil coordonatorul responsabil cu desfășurarea acțiunii. Ajunge la locul tragediei, și primul lucru pe care îl face este o glumă cu o tânără jandarmeriță, în cizme de cauciuc. Cu un rânjet larg – similar cu al lui Dragnea, pe vremea când se credea invincibil – o întreabă pe femeia jandarm dacă nu vrea să o ia el în brațe, deși pe aceasta nu o păștea niciun pericol, apa ajungându-i doar până la glezne.
Pe fondul acela, când la doi pași de el, o fetiță de trei ani și jumătate era resuscitată, iar frații ei căutați prin mâl și răgățâni, atitudinea acelui om m-a șocat. Ce suflet să ai ca să te pretezi la astfel de glumițe rudimentare, în timp ce lângă tine moartea se instalează confortabil? Dacă acesta este gradul de implicare al celor abilitați să intervină și să coordoneze astfel de situații, e de prisos să ne mai întrebăm de ce România a ajuns în acest punct, în care se moare cu zile.
Alexandra, cu prețul vieții, ne-a arătat care este adevăratul stat paralel, nășit chiar de cei care ar fi trebui să-l extirpe. Polițiști, procurori, politicieni, toți, într-un fel sau altul, au mâinile pătate cu sângele Alexandrei, Luizei și cine știe al câtor alte fete.
Părinții și bunicii Luizei și-au strigat durerea și neputința în fața porții criminalului, și-au strigat revolta împotriva unor autorități care i-au ignorat, care s-au arătat indiferente la dispariția copilului lor. Autorități oarbe și surde la apelul lor disperat.
Două destine curmate sfâșietor, două familii distruse, o națiune îndurerată și neîncrezătore în instituțiile statului.
De „sus” zboară demisii și sunt împărtășite păreri de rău. Nu e de ajuns pentru a reconstrui un sistem, demn de încredere. Rețelele mafiote sunt greu de extirpat, mai ales când din ele fac parte și oameni cocoţaţi sus. Chiar foarte sus.
