George Marin
“Parcă le-ar fi dat Dan Petrescu o tavă de jeratec jucătorilor săi” – au exclamat cei doi comentatori ai meciului CFR Cluj – Lazio, văzând schimbarea totală de atitudine a jucătorilor clujeni în debutul mitanului secund al meciului din Europa League. Bravo celor doi comentatori! Au găsit comparația perfectă pentru momentul respectiv. Nimic nu ar fi putut exprima mai bine transformarea radicală a echipei clujene, dedicată sacrificiului care a adus, în final, victoria în fața unei echipe mult mai galonate, cu mai mult ștaif.
La nici 24 de ore, tot la Cluj, în conformitate cu declamațiile (cam lătrătoare) debitate de cel care ar fi trebuit să țină grija de a avea tava mereu plină și fierbinte după rușinosul rezultat de egalitate “reușit” acasă cu amărâta ultimă clasată a ligii secunde (Snagovul ploieșteanului Răchită), jucătorii ploieșteni ar fi trebuit să mănânce jeratec. Măcar să spele rușinea pățită. Până în momentul în care aceste rânduri iau naștere, petroliștii de pe terenul clujean nici măcar nu au simțit miros de fum, darămite să mai vezi pic de jeratec, să îl înghiți și să te mai și transformi în armăsar falnic. Astfel s-a făcut 1-0 pentru o echipă clujeană mai modestă decât era echipa de anul trecut. Pare că basmul lui Harap Alb se încheie aici. Poate să vină oricine să spună că arbitrul Rusandu a jucat rolul ursului de sub pod. Da, l-a jucat! Cu talent chiar. Dar, mă întreb dacă Rusandu ar mai fi jucat acest rol dacă am fi avut un regizor care să aibă grijă de partitură. Și, mai ales, dacă echipa ar fi jucat fotbal. Cum fotbal nu a fost pe teren, Rusandu și-a jucat rolul când a avut prilejul.
S-a făcut 2-0, după un penalti care a fost acordat, totuși, corect. Și 3-0! Și 4-0!
Indiferent de scor, se ridică două întrebări. Prima: cine aduce, la Ploiești, tava cu jeratec? Cine a adus-o până acum a adus-o rece. Cum poate un cărbune rece să te facă să zbori? A doua întrebare: cine să înghită jeratec? Întâi cei de acasă, puțini la număr, cei care simt rușinea zi de zi, doar ieșind pe stradă: Marinescu, Arnăutu, Manolache și junele Stoica. La care se adaugă noul ploieștean adoptat Hamza, vinovatul fără vină care a apucat să intre pe teren doar pentru a avea o amintire amară, pentru el, cel care ne-a lăsat vrăjiți prin golurile lui în anul salvării de la retrogradarea din prima divizie. Iar ceilalți? În loc de jeratec, înghit salarii. Și nervii tuturor suporterilor…
