Nicoleta Dumitrescu
Făcând o trecere în revistă a multitudinii de evenimente care se desfăşoară în momentul de faţă în România, pe lângă spectacolul transformării verdelui frunzelor în toate nuanţele de galben, maroniu şi roşu, toamna aceasta este şi una a contrastelor. A contrastelor din politică, evident, campania electorală pentru prezidenţiale oferind şi mai mult ocazia, pe fondul crizei politice guvernamentale, să se observe cât de rupţi de realitate sunt cei care susţin că se luptă, evident, pentru binele poporului.
Astfel, analizând pe câte fronturi se aleargă pentru ca doar anumite persoane să se declare ca fiind câştigătoare, fie că este vorba despre Palatul Cotroceni, fie despre Palatul Victoria, se constată cu ușurinţă faptul că politicienii nu vor fi niciodată capabili să îmbrace haina sincerităţii, ştiind că aceea a compromisului ţine, întotdeauna, de cald. Iar exemplele vin unele după altele, părând fără număr, cele mai concludente fiind însă rezultatele negocierilor făcute de liderul PNL care se luptă din răsputeri să adune voturile necesare astfel încât să-i fie bifat, după ce a trecut moţiunea de cenzură pentru înlăturarea Cabinetului Dăncilă, şi Guvenul care va purta numele său. Astăzi, după cum s-a anunţat, în structurile interne ale PNL ar urma să fie validate lista Cabinetului Orban şi programul de guvernare. Procedura menţionată poate fi considerată drept o trecere a gâştii prin apă, cu emoţii şi ceva palpitaţii urmând să fie însă votul de învestitură în Parlament. Şi asta pentru că, ieri, Orban a avut parte de negocieri eşuate în urma discuţiilor cu Victor Ponta, acesta din urmă anunţând că niciun parlamentar din partidul său nu-i va fi alături. Asta spre nedumerirea multora, având în vedere faptul că, mai ieri, liderul ALDE, Tăriceanu, care se făcuse un fel de frate politic cu Ponta, a bătut palma cu Orban, asigurându-l că deputaţii şi senatorii din formaţiunea sa politică, atât câţi or mai fi rămas, vor spune „Da” pentru instalarea Guvernului Orban la Palatul Victoria.
Pe de altă parte, cei care nu s-au împăcat cu faptul că le-a fost luată guvrnarea prin moţiune de cenzură – social-democraţii – mai plusează, pe ultima sută de metri de activitate la putere şi în plină campanie electorală pentru prezidenţiale, cu adăugarea de 100 de lei peste actuala sumă a salariului minim pe economie.
Cât costă însă 100 de lei? Pentru unii, această întrebare nu ar fi tocmai logică dar, având în vedere faptul că dincolo de avansarea sumei nu a mai fost oferit niciun detaliu suplimentar, e clar că este vorba doar despre o promisiune pur politică. Or, când este atâta incertitudine, când politicienii care au în spate multe voturi primite de români la alegerile de acum trei ani practică, în continuare, arta compromisului, doar-doar vor mai primi vreo funcţie călduţă, mai e cazul să se vină cu astfel de promisiuni?
După cum se vede, năravul din fire nu are lecuire! Mai trist este însă că tot acest spectacol de negocieri, de vânzare şi cumpărare de voturi, la mijloc fiind numai funcţiile, se face în faţa românilor, români care, luna viitoare, vor fi chemaţi la urne!
