Nicoleta Dumitrescu
Contrele între politicieni şi spectacolul, mai mult decât ieftin, din prima zi a audierilor noilor miniştri fac – dacă mai era nevoie de o nouă confirmare – dovada faptului că unii dintre aleşi nu dau nici măcar doi bani atunci când vine vorba despre seriozitate şi responsabilitate. Crezându-se un soi aparte de burice ale pământului, aceştia se caţără pe un piedestal de pe care consideră că nu trebuie să fie clintiţi sau atinşi, pretinzând în plus că au tot dreptul să tune şi să fulgere, să dicteze, să ordone, să flecărească, dar mai ales să ceară, multe şi mărunte, pentru că au văzut că se poate!
În aceste condiţii, amărăciunea este mult mai mare, mai ales în contextul în care, deşi fiecare în parte sau în grup, sub umbrela partidului, a dat de înţeles că ar fi cazul să se producă o schimbare, de la o zi la alta realitatea scoate la suprafaţă faptul că, dinspre aceştia, rare şanse că se mai poate schimba ceva! În continuare, urmaşii „băieţilor deştepţi” –
şi nu doar aceştia – îşi croiesc culoare adânci şi sigure – care pot stârni până şi invidia animăluţelor care se pot considera cele mai meştere la acest capitol – pentru a se strecura, cu scopul ca să le fie bine doar lor şi cercului lor!
În această perioadă, în care amestecul de campanie electorală cu instabilitatea de la nivel guvernamental a creat un soi aparte de bulversare, românii de rând îşi pun întrebarea ce ar mai putea să urmeze, în condiţiile în care se vede foarte clar că, în anumite domenii, în loc ca lucrurile să se simplifice, mai mult de complică. Partea şi mai dramatică este însă faptul că, analizând că anul acesta se împlinesc 30 de ani de la revoluţie – în care cei patru ani scurşi de la tragicul eveniment de la Colectiv par că scot la suprafaţă adevăruri şi mai cutremurătoare – pare că şirul evenimentelor se învârteşte aidoma unui cerc.
Când zici că s-a terminat ceva, hop mai intervine altceva, mai apare ceva nou, cât să se dea peste cap ceea ce se credea iniţial sau căruia, fie şi simbolic, i se pusese cruce.
Culmea este că atât de mult s-au bulversat lucrurile încât cei care cu ceva vreme în urmă aruncau vânjos cu pietre în apa unui anumit lac, tocmai pentru a se face valuri, ulterior s-au arătat dispuşi să se dea şi peste cap numai pentru a se calma situaţia.
De ce se întâmplă toate aceste lucruri? Pentru că unii se cred un soi aparte de burice ale pământului, considerând că, dacă faci parte dintr-un anumit cerc, atunci trebuie să ai parte şi de toate privilegiile. Cum însă ulciorul nu poate să meargă de multe ori la apă, odată şi odată tot se mai întâmplă şi câte o minune, când adevărul iese la suprafaţă. Iar cel mai recent exemplu este cel în care un consultant artistic de la un teatru din Timişoara a tot căutat adresa de email a lui… Moliere, pentru a discuta cu acesta despre.drepturile de autor! Partea tristă este că, graţie anumitor cercuri, astfel de exemple de burice ale pământului sunt cu duiumul! De ce? Pentru că se poate!
