Nicoleta Dumitrescu
„Aşa este democratic corect, aşa se va întâmpla” este doar una dintre frazele cu care şeful statului i-a făcut intrarea, marţi după-amiază, liderului liberalilor către culoarul care duce la Palatul Victoria, anunţând că l-a desemnat drept premier pentru formarea noului Guvern. Analizând însă ceea ce urmează, nominalizarea lui Ludovic Orban pare să fie un fel de floare la ureche, având în vedere faptul că deja se conturează destule piedici puse tocmai de către şefii partidelor care l-au ajutat cu voturile necesare ca moţiunea de cenzură să fie adoptată.
Cei de la USR-Plus flutură deja pretenţii asupra cărora lasă de înţeles că nu vor să cedeze, mai ales că susţin că una dintre propunerile lor – alegerile parlamenatre anticipate – pare că voit este trasă pe linie moartă de chiar şeful statului, care-şi mai doreşte încă un mandat la Cotroceni. Pe de altă parte, nici pe partidul lui Victor Ponta nu se mai poate baza, în condiţiile în care acesta a susţinut că nu-l interesează guvernarea, planurile acestuia fiind cu totul altele. Pe de altă parte, fără să dea nici măcar doi lei pe strategia cu bătaie lungă a lui Victor Ponta care, ghidată bine, pare că se rosogoleşte taman în poarta sediului social-democraţilor, candidată la prezidenţiale, şefă de partid şi încă, deocamdată, cu drept de semnătură în Executivul României, Viorica Dăncilă atacă şi ea cu un soi de fumigene pe cei de la ProRomânia. Astfel, după ce a anunţat că nu va participa la învestirea noului Guvern, deci Orban să nu se aştepte de la vreun vot social-democrat, aceasta a anunţat că PSD ar fi de acord cu „o unire” cu ProRomânia, dar fără Victor Ponta, motivul fiind că acesta doreşte să distrugă partidul, prin ademenirea unor social-democraţi să treacă în barca formaţiunii sale.
Prin urmare, aşa cum era de aşteptat, prin succesul moţiunii de cenzură s-a dat startul de noi vânzări şi cumpărări de voturi, mai intense şi mai susţinute decât cele care au avut loc înainte de supunerea la vot a acestei iniţiative al cărei principal scop a fost înlăturarea PSD de la guvernare.
De altfel, era de presupus ca, după victoria moţiunii, partidele şi liderii care au susţinut-o să nu se înţeleagă precum fraţii atunci când vine vorba despre împărţirea actului de guvernare. Când unul vrea să tragă într-o parte, pentru a-şi cere şi proteja partea sa, atunci, imediat, celălalt trage în partea opusă, invocând aceleaşi pretenţii. De ce se întâmplă asta? Pentru că sunt destui cei care ar dori ca, mergând mai ales pe holurile celor mai importante instituţii ale statului, în urma lor să se degaje un suav miros al… puterii.
Numai că, hulpavi din fire, politicienii nu sunt adepţii principiului potrivit căruia parfumurile fine se ţin în sticluţe mici. Obişnuiţi cu opulenţa, aceştia vor, de la început, să se asigure că au stocuri suficiente din puterea scoasă la tarabă, pe care vor să o aibă în sticluţe cât se poate de mari. Prin urmare, rămâne de văzut ce cale de mijloc va găsi Orban în ceea ce priveşte susţinerea partidelor care au votat moţiunea de cenzură astfel încât să susţină acum şi cabinetul său guvernamental, în condiţiile în care deja a împărţit – pare fără succes!- mostre cu sticluţe mici din care se degajă, suav, parfumul puterii!
