Părintele Gavriil a fost canonizat de Biserica Georgiei în rândul sfinţilor celor nebuni pentru Hristos, a căror pomenire liturgică se face ca pentru sfinţii monahi, chiar şi atunci când au fost simpli mireni.
Goderdzi Urghebadze (cel ce va să fie Sfântul Gavriil) s-a născut pe 26 august 1929, la Tbilisi, capitala Georgiei. A plecat în pace către patria veşnică pe 2 noiembrie 1995. A fost canonizat pe 21 decembrie 2012, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei, având ca dată de prăznuire 2 noiembrie. Tatăl său era nu doar un comunist convins, ci şi un ateu militant, care a luat parte la distrugerea bisericilor, iar mama sa era prea puţin interesată de religie (Sub înrâurirea fiului ei, către sfârşitul vieţii s-a călugărit, intrând în obştea Mănăstirii Samtravro, sub numele de Ana; acolo a şi murit în anul 2002). La vârsta de şapte ani, el a auzit pentru prima oară de Hristos într-un fel care l-a impresionat foarte tare şi care i-a schimbat cu totul viaţa. Într-o zi, a văzut doi vecini certându-se şi l-a auzit pe unul dintre ei spunându-i celuilalt: „Ai vrea să mă răstigneşti ca pe Hristos, nu-i aşa?” Vasiko i-a întrebat pe cei ai casei de ce a fost răstignit Hristos. I s-a spus să se ducă la biserică şi să-l întrebe pe preot. Biserica era închisă, însă paznicul l-a întrebat pentru ce venise şi, aflând de la el ce şi cum, l-a sfătuit să citească „cartea despre Hristos”. Aşa că a strâns bani ca să-şi cumpere o Biblie şi de atunci n-a mai avut alt gând decât să-şi închine viaţa lui Hristos. Lăsând de-o parte joaca, îşi petrecea zilele citind şi recitind ore în şir Sfintele Scripturi. Când se întorcea de la şcoală, îşi făcea iute temele, ca să aibă mai mult timp pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Iar seara se ruga mult. Părintele Gavriil le-a propovăduit oamenilor, vorbindu-le de Dumnezeu, de iubirea aproapelui, de căinţă, smerenie şi bunătate.
