Nicoleta Dumitrescu
După cele şase ore de CEx, începute marţi la ora 18.00 şi terminate după miezul nopţii, timp în care s-a tranşat cine să plece şi cine să vină la conducerea social-democraţilor, rămâne de văzut câte alte ore, zile, săptămâni şi luni, şi de ce nu chiar şi ani, le vor mai fi necesare celor din PSD ca să-şi dea seama cine şi ce mai sunt, atât separat, cât şi împreună.
Oricum, oricât de superficial sau artificial ar părea termenul “resetare” invocat după ce Viorica Dăncilă a anunţat că renunţă la conducerea PSD, mai mult sau mai puţin forţată, având în vedere situaţia în care a ajuns partidul, dincolo de toate, întrucât mai este un pic şi vine Moş Crăciun, social-democraţii ar trebui să-şi ofere, unii-altora, câte o oglindă. Nu neapărat ca să se uite dimineaţa, când se spală pe faţă, ci ca să vadă, ei înşişi, cine sunt şi ce au ajuns, mai ales acum.
Şi asta deoarece “revoluţia” din CEx – care se pare că a fost şi cu strigături, uşi trântite, dar şi cu părăsit sala cu lacrimi în barbă şi pe obraji – a acumulat în ea o lungă perioadă de timp în care până şi electoratul fidel stă şi se întreabă :”Oare unde sunt pesediştii de altădată?”
Iar logica întrebării are rădăcini adânci, având în vedere faptul că, pe de o parte, puţini ar fi ghicit – măcar să fi câştigat şi vreun pariu, dacă s-o fi făcut – cine o să preia conducerea partidului, chiar şi cu statut de interimar, iar, pe de altă parte, şi din cauza practicii, perpetuată şi îmbunătăţită de la un an la altul, în ceea ce priveşte promovările pe funcţii, şi cele politice dar şi cele de conducere prin instituţii.
Pentru că, printre altele, în ceea ce priveşte cele peste două milioane de votanţi pierduţi de PSD şi contabilizaţi acum, după alegerile prezidenţiale, s-a invocat faptul că, în ciuda majorării pensiilor şi salariilor celor din sistemul de stat, pietrele de moară pe care partidul pare că şi le-a agăţat singur de picioare au fost chiar cei care au ghidat acest partid. Iar pentru că s-a ţinut cont doar de o anumită linie, ulterior, nimic nu a mai fost natural, sincer, onest, adevărat, în ciuda faptului că mai existau şi persoane care puteau face diferenţa între alb şi negru.
Aşa s-a ajuns ca, de teamă ca x să nu supere pe z, sau ca y să nu afle de la z sau de la x că s-a întâmplat ceva care n-ar fi trebuit să se întâmple, realitatea nu a mai fost realitate, a fost fardată, sub fondul de ten fiind ascunse riduri şi răni care nu erau cicatrizate. Totul până la un anumit punct şi timp însă, pentru că, o dată la un anumit număr de ani, mai ales în politică, roata se întoarce, mai ales când este vorba despre vot.
În concluzie, dacă tot s-a picat de acord că în PSD este nevoie de resetare, ar trebui ca aceia care au pretenţia că au statut de “reformator” să se privească mai întâi în oglindă. Pentru că, ar cam fi timpul ca să se uite de formula conform căreia politica poate face şi desface orice, doar şi pentru simplul fapt că politică poate face oricine!
