Giorgiana Radu
Iată-ne în 2020, unul tumultuos, conform prognozelor astro-socio-vizionarilor. Am pășit cărând, ca în fiecare an nou, toate nădejdile și dorinţele pentru mai bine. Nu doar binele personal, ci naţional și chiar global. În aceste prime zile ale anului ce tocmai s-a născut și melancolia a luat locul euforiei, s-a demonstrat (a câta oară?) că schimbările în esenţă nu se produc de la un ceas la altul, ori de pe o zi pe alta. Adevăratele și atât de necesarele schimbări nu implică doar dorinţă, ci și voinţă robustă și timp.
Așadar, pentru a vedea într-adevăr chipul anului 2020 mai avem de așteptat și desigur de lucrat. Îmbunătăţirea se face cu sforţarea fiecărui ins în parte, cetăţean obișnuit, politician, profesor, medic… Avem datoria morală, faţă de noi și de tot ce ne-nconjoară, de a pune umărul la clădirea „mai binelui”, dacă ni-l dorim.
Trecerea în noul an doar ne dă iluzia schimbării. În fapt, domină vechile metehne, vechile obiceiuri, vechile probleme care devin noi doar prin schimbarea unei cifre. Și noi suntem aceiași, doar cu un bagaj mai voluminos de năzuinţe și cu o insesizabilă îmbătrânire a iluziilor.
Viaţa s-a desfășurat în aceste zile fără să ţină cont că-i sărbătoare. Accidentele rutiere, crimele, decesele, incendiile, războaiele internaţionale, toate s-au petrecut ca în oricare altă perioadă din an. Ba, accidentele au fost chiar mai multe decât în zilele obișnuite. Incendiile din Australia, în care multe vieţi omenești au pierit și cinci sute de milioane de animale au fost de asemenea ucise, nu au încetat odată cu Revelionul și trecerea în noul an. Viaţa și moartea au curs ca întotdeauna. Contrele politice – la fel; aceeași păruială de chivuţe.
„La vremuri noi, tot noi”, spunea Caragiale referindu-se la clasa politică de atunci, dicton preluat nefericit de cei din vremea noastră, cu îmbogăţiri de sinistră semnificaţie. Astăzi, vorbele celui mai mare dramaturg român se potrivesc mănușă pe silueta rubensiană a politicii noastre. Se pare că vorbele înţelepte nu au termen de valabilitate, neexpirând niciodată. Cuvintele nu sunt cu totul muritoare. Ele rămân tatuate cu spiritul celui ce le-a plămădit. Politica, veche sau nouă, rămâne aceeași devoratoare de spirit.
…2020…Vremuri noi, obiceiuri vechi și un car de speranţe!
