Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Cuvioși Ioan Casian și Gherman din Dobrogea pe 29 februarie în anii bisecți, iar în anii nebisecţi – pe 28 februarie. Cuviosul Ioan Casian s-a născut în provincia romană Scythia Minor, în anul 360. A fost atras încă de mic de viață monahală. La vârstă de 17 ani, pleacă în Palestina împreună cu prietenul lui Gherman. Vor rămâne amândoi, timp de doi ani, într-o mănăstire din Betleem, unde se adâncesc în canonul vieții monahale, apoi părăsesc Palestina pentru Egipt, în dorința de a cunoaște viața și învățătura marilor asceți. În ciuda hotărârii lor de a rămâne aici, după un timp îi aflăm, tot împreună, la Constantinopol, unde îl cunosc pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Văzând curăția sufletească în care trăiesc cei doi, acesta îl hirotoneşte diacon pe Casian și preot pe Gherman, potrivit vârstei lor. Alături de el, Casian își va desăvârşi pregătirea teologică, după cum mărturisește în scrierile sale: „Eu sunt ucenicul și opera lui Ioan”. În anul 405, cei doi merg la Roma, unde încearcă să-l apere pe Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului, care în anul 404 fusese exilat pentru a două oară. Se presupune că aici, la Roma, Gherman a trecut la cele veșnice. Hirotonit preot, Casian ajunge la Marsilia, unde în anul 415, întemeiază două mănăstiri, una pentru bărbați și altă pentru femei. Sfântul Ioan Casian este considerat întemeietorul monahismului în Franța și ocrotitorul Marsiliei. Se pare că aici a murit în jurul anului 435, curând fiind cinstit ca sfânt.
