Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut în Bucuresti, pe 7 octombrie 1787. La vârsta de 20 de ani, ajunge la mănăstirea Cernica, din apropierea Bucureştilor.
La cererea duhovnicului său, pe data de 12 noiembrie 1808, tânărul Constantin devine monahul Calinic. La mănăstirea Cernica a fost ieromonah, preot şi stareţ timp de 31 de ani. Refuzând să fie mitropolit al Ungrovlahiei, a fost ales în anul 1850 în fruntea episcopiei Râmnicului. Această episcopie funcţiona la Craiova şi fusese mutată în urma incendiului din 1847. Reclădind catedrala episcopală de la Râmnicu-Vâlcea, s-a mutat aici în 1857, unde a păstorit până în 1868.
Printre înfăptuirile sale de seamă se numără şi Mănăstirea Frăsinei. Este locul în care nu au acces femeile. Potrivit tradiției, Sfântul Calinic a pus pe drumul spre Frăsinei o bornă: „Până aici au voie femeile, de aici este partea monahilor”. Această bornă a fost scoasă în perioada comunistă, păstrându-se acum în mănăstire.
Sfântul Calinic a înfiinţat o tipografie în anul 1861, la Râmnic. La această tipografie a tipărit cărţi de cult şi multe dintre lucrările sale. Pe la 1850-1880, tipărea aşa de mult încât mai târziu Nicolae Iorga a numit Râmnicul „capitala tipografilor”. A fost îngropat, după dorinţa sa, la Mănăstirea Cernica, în tinda Bisericii „Sfântul Gheorghe“.
Pentru curăţia vieţii sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca să fie trecut în rândul sfinţilor. Canonizarea a avut loc la Mănăstirea Cernica, în zilele de 21 şi 23 octombrie 1955. Prăznuirea a fost fixată la data trecerii sale către Domnul, 11 aprilie, iar tot atunci au fost alcătuite şi slujbele de pomenire ale Sfântului, precum şi viaţa sa şi felul zugrăvirii chipului sau. Moaştele Sfântului Calinic se află la mănăstirea Cernica.
