• Există şi un “angajat de permanenţă” – pisica Rodica!
V. Stoica
Puțini sunt aceia care ar accepta să lucreze în ture de câte două săptămâni, în vârf de munte, la Stația Meteorologică Vf. Omu. Este nevoie, fără îndoială, de multă dragoste pentru profesie, dar și pentru muntele care, deseori, în special în lunile de iarnă, se transformă din prieten în adversar.
Stația meteo de la Vârful Omu are o istorie extraordinară, iar reprezentanții Centrului Meteorologic Regional Muntenia au dezvăluit câteva dintre poveștile neștiute ale oamenilor care lucrează în ture de câte două săptămâni în stația aflată la cea mai mare înălțime din România.
Măsurătorile meteorologice se fac la Vârful Omu din anul 1927, când observatori erau cabanierii de la Cabana Vf. Omu, care prelevau date despre temperatură, viteza vântului, precipitații și grosimea stratului de zăpadă. Pentru că nu exista altă posibilitate, la vremea respectivă, informațiile erau notate în registre speciale.
Stația meteo a început să funcționeze în clădirea actuală – renumită în toată țara – abia din anul 1962, după cum spun cei de la Centrul Meteorologic Regional Muntenia.
Acum, aici lucrează cinci meteorologi, în schimburi de câte două săptămâni, pisica Rodica fiind singura care este de permanență la stația meteo, devenită una dintre atracțiile tuturor celor care trec pe la Vârful Omu.
Dacă vă întrebați cum ajung la locul de muncă specialiștii, răspunsul este acesta: “Traseul stabilit este Telecabina Bușteni – Babele – Vf. Omu, un drum de 2-2,5 ore pe timp de vară și de 3-3,5 ore iarna. Schimburile de tură nu se fac decât în condiții meteorologice favorabile, în caz contrar se așteaptă ameliorarea vremii. Dacă nu funcționează telecabina din cauza vântului puternic sau a temperaturilor scăzute, vara se urcă şi pe jos, pe unul dintre traseele marcate din Buşteni spre Omu. Iarna, în schimb, dacă nu funcționează telecabina și când există risc de avalanşă, schimbul de tură se amână până când timpul permite accesul în condiții de siguranță”. Lucru care se întâmplă destul de des, dată fiind altitudinea la care se găsește stația meteo – 2.505 metri, acolo unde petice de zăpadă rămân uneori chiar și pe perioada verii.
Șeful stației meteo, Radu Manta, explică dificultățile traseului pe care îl parcurg meteorologii pentru a ajunge la serviciu: “Vara există pericolul furtunilor cu descărcări electrice, al ceții care scade vizibilitatea până aproape de zero, al rafalelor de vânt care pot depăşi 100 de kilometri pe oră și al precipitațiilor sub forma de grindină. Iarna sunt troiene de zăpada de peste 3-4 metri, temperaturi extreme, porțiuni de traseu în pantă, unde zăpada este înghețată și nu pot fi trecute decât la colțari și piolet, și chiar două puncte unde există risc de declanșare a avalanșelor”.
Meteorologii de la Vârful Omu se dovedesc nu numai profesioniști îndrăgostiți de meseria lor, ci și adevărați oameni ai muntelui, pentru care riscul face parte din stilul lor de viață.
Centrul Meteorologic Regional Muntenia are în administrare o parte din rețeaua meteorologică de suprafață, rețeaua meteorologică reprezentând structura de bază în care sunt efectuate măsurătorile și observațiile meteorologice și principala sursă de date meteorologice pentru activitatea de prognoză, studii și cercetări climatice, diagnoze și schimbul internațional de date meteorologice.
Din structura administrativă a Centrului Muntenia fac parte 30 de stații meteorologice, printre care se regăsesc și cele din Ploiești, Sinaia 1500, Câmpina și Vârful Omu.
Sursa foto și date:
Centrul Meteorologic Regional Muntenia
