La Radio Erevan se întreabă:
– Se poate întâmpla ca partidul să se înşele?
– În principiu da, dar practic partidul nu se înșeală niciodată…
Încă o întrebare.
– De unde știți asta atât de exact?
– Am întrebat partidul…
Un vânător cedează cicălelilor nevestei și o duce la vânătoare. Acolo îi explică şi cum se ține pușca și faptul că, atunci când a împușcat un animal, să se grăbească spre el, ca nu cumva un alt vânător să-și însuşească trofeul.
Mai târziu, aude dinspre nevastă o împușcătură.
Pornește într-acolo și o vede certându-se cu un alt vânător asupra unui leş de animal. Apropiindu-se, îl aude pe vânător strigând:
– Bine, duduie, e-n ordine! Ne-am înţeles, cerbul e al dumitale. Dar lasă-mă, cel puțin, să scot șaua de pe el.
Badea Gheorghe și-a luat pantofi noi și era foarte mândru de ei. Se plimba prin casă și se uita la ei de nu se mai sătura privind ce mândreţe de pantofi își luase. O cheamă pe nevastă:
– Marie, uite ce pantofi mi-am luat, sunt așa frumoși că și viţelul se uită la ei!
Auzind astea, Maria îi spune:
– Gheorghe, mai bine îți luai pălărie!
Bulă, tu o iubești pe mama ta?
– Nu doamna învățătoare, că mă bate.
– Dar pe tatăl tău, îl iubești?
– Nu doamna învățătoare, că și el mă bate.
– Dar tu iubești pe cineva Bulă?
– Eu iubesc echipa Dinamo, că ea nu bate pe nimeni!
Un tip se plimbă pe melaguri arabe, trece pe lângă o clădire unde pe balcon un arab scutura un covor. Tipul privește la el și îl întreabă?
– Ce este Ali, nu pornește?
O văduvă, în aparență neconsolată, gravează pe crucea soțului următorul mesaj: Durerea mea este aşa de mare încât nu o pot suporta.
Peste un an, se recăsătorește și mai adaugă la epitaf doar un cuvânt:
– Durerea mea este așa de mare încât nu o pot suporta singură.
Un nebun bătea într-un perete cu un baros enorm…
Văzându-l, doctorul îi spune: Domnule, nu mai încercați să spargeţi acel perete, este foarte gros și nu veți putea niciodată…
Iar acesta, auzind, îi dă replica: nu vreau să-l sparg, vreau doar să-i fac un cucui!
– Dacă nu vorbește, lumea o să creadă că este prost!
– Da, dar dacă vorbește, o să știe…
Un om de știință hiper-inteligent nu mai suportă sentimentul de singurătate care-l copleșește.
Inteligența lui ieşită din comun face ca orice dialog cu ceilalți să fie imposibil.
Se hotărăște să meargă să consulte un cercetător în neurologie.
– Bună ziua, am venit să vă văd pentru că aș vrea să-mi micșorați IQ-ul.
– Da, se poate face, dar, atenție, este ireversibil.
– De acord, să începem.
– Așezați-vă pe fotoliu în faţa acestei mașinării. O să va pun electrozii și o să putem începe. O să vă micșorez treptat IQ-ul, și, când o să fiți mulțumit, ne vom opri ! Gata, am început ! IQ 150.
– Continuați să micşorați.
– IQ 120.
– Mai micșorați.
– IQ 100.
– Încă puțin.
– IQ 80.
– Mai puțin.
– IQ 60.
– Mai puțin.
– IQ 40.
– Și mai puțin…
– IQ 5.
…Pacientul se ridică brusc, cu un aer cam năuc, se întoarce către neurolog, îl privește lung și îi spune :
– Poliția, actele la control, vă rog!
Întrebare la Radio Erevan:
– Fiica mea este frumoasă, dar proastă. Totuși a fost propusă de maistru pentru titlul de “Muncitoare de frunte”. Trebuie să fac ceva împotrivă?
– Nu, lăsați asta pe seama soției maistrului…
Economist 1: Criza financiară este o oportunitate în cadrul căreia poţi ajunge să conduci o mică întreprindere. Economist 2: Sigur, dacă porneşti de la una mare!
Stătea un țăran la marginea satului și făcea autostopul cu vaca sa. La un moment dat opreşte un Mercedes şi se pune problema unde să pună vaca. Țăranul îi zice să o lege în spatele maşinii.
Și pornesc ei mai departe, șoferul accelerând din ce în ce mai tare, vaca se ținea tot după mașină.
Șoferul ajunge la viteza de 240 km/h și vede că vaca scoate limba. Îi zice țăranului că vaca nu mai rezistă deoarece scoate limba, dar țăranul îi zice că este semn că vaca vrea să depășească.
Hei, ce-i cu tine? De ce ai un ochi vânăt?
– Ieri am fost la masă la socrii.
– Ei și?
– Știi doar că ei sunt credincioși: Înainte de masă a trebuit să spunem rugăciunea.
– Și, mai departe?
– Am făcut greșeala ca la pasajul cu “ferește-ne Doamne de rele” să mă uit tocmai la mama soacră!
Un ardelean în tren. Lângă el, un sac uriaş blochează culoarul. Trece controlorul şi-i zice:
– Ia, domnule, sacul şi pune-l colo, sus, în compartiment, că e destul loc, nu mai încurca, te rog, circulaţia!
– No, las, că-l pun eu… După un timp, controlorul revine:
– Bade, nu ţi-am spus să iei sacul ăsta din drum şi să-l pui sus în compartiment?
– No, las, că-l pun, răspunde ardeleanul.
– Mă, să nu te joci cu mine, adaugă controlorul.
– Că-ţi trag o amendă de nu te vezi! După un timp, controlorul apare din nou:
– Cum, mă, n-ai pus sacul unde trebuie, să nu mai încurci lumea? Ei, lasă, că vezi acum!
Şi, nici una, nici două, îi arde o amendă usturătoare. Ardeleanul plăteşte, iar controlorul pleacă. Dar un alt călător, care văzuse totul, nu se abţine şi-l întreabă pe ardelean:
– Bine, domnule, ai preferat să plăteşti amenda? Ce mare greutate era să pui sacul în compartiment?
La care bietul ardelean răspunde:
– Păi, cum să-l pun, domnule dragă dacă nu-i sacul meu!
