Autori:
Ionuţ-Mihăiţă Ocoleanu
Marius-Daniel Bojor
Fotografii: prof. Vasile Şoimaru
Am primit la redacţie, sub semnătura domnului Ionuț-Mihăiță OCOLEANU – cercetător al arhivelor militare despre Cotul Donului, Stalingrad și Stepa Calmucă, președinte al Asociației Memoriei „Cotul Donului 1942”, un amplu articol realizat alături de un grup de autori privind fostul Cimitir al eroilor din 1942 de la Cotul Donului, din cătunul Gromki, Raionul Volgograd , cu precizarea că în listele anexe care însoţesc articolul apar şi numele unor militari care au făcut parte din regimente din Ploieşti.Cum despre luptele din stepele de la Cotul Donului s- a vorbit, de- a alungul timpului, şi prin casele prahovenilor fiindcă au fost numeroase familiile care au dat tributul lor, am considerat că se cuvine să găzduim în paginile ziarului nostru rememorări ale aceastui moment de jertfă şi de sacrificiu al bravilor ostaşi români şi neam şi ţara lor. Şi cum peste foarte puţine zile vom sărbători, la 1 Decembrie, ziua cea sfîntă a ţării, cu atât mai potrivită ni se pare o asemenea rememorare, mai ales pentru cei tineri.
Marele nostru istoric Nicolae Iorga a spus demult o frază care trebuie să rămână crez pentru poporul nostru: ”Eroii nu mor în ciasul când coboară în pământ, ci numai atunci când coboară în uitare”. Prin acest articol, căutăm să ridicăm din uitare atât fostul Cimitir militar germano-român din 1942 de la Gromki, cât și pe ostașii români îngropați acolo.
Autorii
* * * * *
Hutorul Gromki a fost un cătun aflat în marele cot pe care râul Don îl face în Rusia, dispărut ca urmare a luptelor din noiembrie 1942, care se găsea așezat la 10,5 km Nord-Vest de Kletskaia, 15 km Est-Nord-Est de fosta localitate Golovski. Numele cătunului Gromki este menționat în literatura despre Cotul Donului, fiind făcut cunoscut și mai mult prin intermediul cărții domnului profesor Vasile Şoimaru, publicată în 2012 (prima ediție) și 2013 (ediția a II-a, revăzută şi completată) la editura Vicovia din Chişinău, carte ce menționează în interviu unele dintre momentele tragice reținute de Iosif Niculescu ca participant la ele, care s-au petrecut în ziua 23 noiembrie 1942 la Gromki.
În timpul bătăliei de la Cotul Donului din zilele de 19-25 noiembrie 1942, cătunul Gromki avea o importanță aparte: deși era așezat la peste 10 km de cel mai apropiat punct de primă linie a frontului – localitatea Kletskaia. Importanța lui era dată în primul rând de numărul mare de trupe din trenurile regimentare organizate în jurul satului și – printre altele – şi de cimitirul militar local pe care românii l-au preluat de la germani, odată cu dispunerea trupelor românești pe linia frontului în locul trupelor germane, din perioada septembrie-octombrie 1942.
Creată în 5 decembrie 1936, Regiunea Stalingrad, includea în componența sa și raionul Kletskaia iar printre localitățile raionului se regăsea și cătunul Gromki. Acesta din urmă a dispărut fizic în noiembrie 1942 ca o consecință a luptelor desfășurate acolo și a trecerii trupelor blindate din Corpul 4 Tancuri al armatei sovietice, iar din punct de vedere administrativ a fost desființat în 17 mai 1978 în urma unei decizii a Comitetului Executiv al Consiliului Regional, locuitorii acestuia fiind transferați administrativ la stanița Raspopinskaia.
* * *
În timpul luptelor sovieto-germane din zona Cotul Donului din perioada iulie-august 1942, în cătunul Gromki a fost înființat un cimitir militar – locație aleasă deopotrivă apropierii logisticii de front cât și distanței acceptabile faţă de linia frontului de la râul Don; cimitir german în care au fost înhumați inițial militarii germani, iar după dispunerea trupelor române a început să fie utilizat ca cimitir militar românesc. Majoritatea militarilor români înmormântați în acest cimitir făcea parte din Divizia 13 Infanterie, care avea sectorul de front în zonă, aflată în compunerea Corpului 4 Armată român, parte a Armatei a 3-a română.
În scop documentar, menționăm brigăzile și regimentele care compuneau Divizia 13 Infanterie, cu comandamentul la Ploiești:
• Brigada 13 Infanterie cu comandamentul la Târgoviște;
• Regimentul 7 Dorobanți cu garnizoana la Ploiești;
• Regimentul 22 Infanterie cu garnizoana la Târgoviște;
• Regimentul 89 Infanterie cu garnizoana la Brașov;
• Brigada 13 Artilerie cu comandamentul la Ploiești;
• Regimentul 19 Artilerie cu garnizoana la Ploiești;
• Regimentul 41 Artilerie cu garnizoana la Brașov.
(va urma)
