Sfântul Iacob a trăit în secolul al IV-lea, în cetatea persană Bitlava. Din cauza prieteniei sale cu Izdegherd, împăratul perşilor, Iacob ajunge sa jertfească zeilor. Ca urmare a lepădării credinţei în Hristos, mama sa îi scrie: „O, ticălosule! Pentru ce ai lăsat pe Dumnezeu, Împăratul cerului, pentru cinstea omenească? Căci făcând după plăcerea împăratului acestuia vremelnic, ai pierdut viaţa cea fără de moarte. Şi slujind împăratului acestuia stricăcios, te-ai lepădat de Cel nestricăcios. Ai schimbat adevărul pe minciună, lăsând credinţa în Hristos şi ai primit înşelăciunea diavolească”.
Citind de mai multe ori scrisoare din partea mamei sale, şi-a zis în sine: „Ştiu ce voi face, ca să nu piară până în sfârşit sufletul meu. Voi petrece bătând neîncetat în uşa milostivirii lui Dumnezeu, până când îmi va deschide; căci ştiu că-mi va deschide, pentru că este Îndurat şi Milostiv şi nu voieşte moartea păcătosului, ci primeşte cu bucurie pe cei ce se pocăiesc”.
Pentru că mărturiseşte în faţa împăratului că este creştin, împăratul porunceşte să i se taie mădularele, ca în cele din urmă să i se taie capul.
