Aristotel Bunescu
Trăim intens zilele sub pecetea de aur a lui Mihai Eminescu. De la el vine și Ziua Culturii Naționale, un eveniment dedicat promovării culturii, artei și efortului academic. Ziua de 15 ianuarie a fost aleasă ca Zi a Culturii Naționale întrucât reprezintă data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850 – 1889).
Sigur, se poate scrie în multe feluri despre Eminescu și despre o zi dedicată culturii românești. Am ales, în mod special, pentru cititorii cotidianului Ziarul Prahova, un episod din viața mea de tânăr reporter, legat foarte strâns de județul în care trăiesc de trei ani, abandonând agitația sterilă, poluată, incoloră ce caracterizează, din păcate, Bucureștiul.
Am observat, în tinerețe, că la mijlocul lui ianuarie apare, în fiecare an, pe statuia lui Mihai Eminescu din fața Ateneului Român din zona Palatului Regal, de pe Calea Victoriei, o ghirlandă de flori. Înaintea unui 15 ianuarie, când lucram la Radio România Actualități, am propus subiectul următor. Mihai Eminescu și Geo Bogza. Bogza – născut la Blejoi, județul Prahova, stabilit la Buștenari, județul Prahova, cel care a dat numele Casei de Cultură din Câmpina, județul Prahova. El punea în fiecare 15 ianuarie pe statuia lui Eminescu- executată în bronz de sculptorul Gheorghe D. Anghel- o ghirlandă de garoafe roșii, care cuprinde atâtea flori câți ani au trecut de la nașterea marelui poet. Paranteză. Obiceiul a fost preluat și după moartea lui Bogza, iar acum din nou sunt flori acolo. 171 de garoafe. Revenim. La radio, toată lumea m-a privit cu îngăduință, iar șeful mi-a explicat cu răbdare că au trecut deja nouă ani de când niciun reporter din Radio, inclusiv de la redacția culturală, nu a reușit să scoată un cuvânt înregistrat de la Bogza.
Era o perioadă în care stăteam la părinții soției, chiar în bloc cu Geo Bogza. Am sunat la ușa lui, am spus că sunt un vecin care îl respectă și îl felicit pentru Anul Nou. A deschis chiar Bogza în persoană, era în mână cu o scoică uriașă, detaliu pe care nu l-am uitat niciodată. Era parcă din altă lume, din universul marin, acolo unde se ascund mistere, comori, primejdii, dar și palate ca în poveste. Peste alte trei zile l-am felicitat pentru tabletele din revista Contemporanul. Scria în una dintre ele că se pregătește iar pentru 15 ianuarie și pentru ghirlanda sa tradițională. A treia oară, l-am sunat și m-a invitat în casă, unde mi-a oferit câteva dintre volumele sale, fiecare cu câte un prețios autograf. La plecare, i-am propus ca viitoarea tabletă despre Eminescu să o înregistrăm pentru fonoteca de aur a Radioului, pentru a fi la dispoziția generațiilor viitoare. A acceptat, după o scurtă ezitare. M-am prezentat cu un magnetofon Uher, de 16 kg, atunci nu erau reportofoane ori telefoane cu funcția de înregistrare. Am făcut probe de sunet, a citit frumos tableta, iar când am închis aparatul, Bogza s-a luminat brusc și a spus:,, M-ai păcălit. Drept pedeapsă, te duci cu magnetofonul la statuia lui Eminescu și derulezi acolo banda să asculte și el cum vorbesc despre marele poet al românilor”.
Asta am și făcut. Într-o seară, am fost la Ateneu, lângă statuie , și am dat banda de la început. A fost un moment special.
În 2018 am stat la Câmpina, iar apoi din 2019 la Breaza, ca să mă fac și eu prahovean, precum Bogza.
Cum arată însă cultura de la noi, în ziua lui Eminescu? Iată o întrebare la care merită să medităm.
Începând de la cel mai înalt nivel. Marele Werner se ocupă de cultura caselor, adică le înmulțește. El nu e preocupat însă de casele de cultură. Executivul are mare grijă să țină elevii și cadrele didactice cât mai mult posibil în vacanțe prelungite, ori în predare online, acolo unde sunt receptoare, dar și semnal. Unde nu? Dumnezeu cu mila! Autoritățile au tăiat posibilitățile multor oameni de cultură și artă să câștige banul cinstit, iar acum stau la mila rudelor. Și actorii de teatru și film și pictorii, pentru a aminti doar două categorii. Cultura și limba sunt siluite de mai multe ori pe oră, prin utilizarea scrierii pe rețele de socializare a exprimărilor eliptice, fără diacritice, ca să rimeze. Asta în timp ce derularea vaccinării merge prost, coaliția este zguduită permanent de scandaluri. Vă dau acum doar un exemplu. Primarul municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc (PNL), care este și președintele Asociaţiei Municipiilor din România (AMR), îi cere permanent ministrului Sănătăţii, Vlad Voiculescu (USR-PLUS), bani pentru organizarea și dotarea centrelor de vaccinare anti-COVID-19, precum şi pentru plata personalului medico-sanitar şi auxiliar, dar acesta îl trimite la premierul Florin Cîțu, coleg de partid al liberalului. Salariile au înghețat, afară e zloată, economia este la pământ.
Mai bine revenim la cultură. Acolo este România magică, nu e România tragică din realitate. Diferență de numai o silabă!
Am înregistrat la Biblioteca din Breaza programul pentru Ziua Culturii. Acolo unde este și o expoziție Vasile Celmare, un pictor mare așa cum îl arată și numele, născut chiar la Breaza. Asta după ce înainte am fost la casa sa, unde o soră ne-a introdus iar în România magică. Din păcate, nu putem trăi permanent acolo. Dar să fim optimiști și încrezători. Așa cum scriam și în editorialul anterior, nu uitați! Suntem în 2021, intitulat de Organizația Națiunilor Unite, Anul Internațional al Încrederii.
