Florin Tănăsescu
Eram o adevărată echipă. Aveam meci: Una lume contra altă lume. Cineva s-a gândit să ne numim Unalume.
Am dat pe teren tot ce aveam mai bun. Trei zile…
În prima zi, Unalume a învins la scor de forfait. Toate privirile şi toate pasele îl căutau pe centrul atacant. Era în Lumina reflectoarelor.
– Centrul atacant a murit în zori!, a exclamat un copil de mingi.
– Centrul atacant va fi vândut samsarilor!, i-a răspuns cineva care urma să stingă Lumina. Şi s-a auzit primul cântat al cocoşului.
A doua zi, victoria a fost mai chinuită. Echipa a răsuflat uşurată după fluierul final al arbitrului. Şi-al doilea cântat al cocoşului.
A treia zi au început blaturile. Spectatorii se plictisiseră. Noi, la fel. Prea eram buni. Prea toate privirile, toate centrările se îndreptau către el. Important este că s-a auzit al treilea cântat al cocoşului.
– De ce nu scrii El? Cu E mare?
– Fiindcă mi-a spus că este făcut după chipul şi asemănarea noastră. A echipei Unalume.
Trei zile în care am fost mai buni. Prea mult. Obosiserăm. Sponsorii şi-au retras sprijinul.
În vestiar era linişte. Într-un colţ, printre tricouri şi bocanci cu crampoane, două cărţi: „Hristos răstignit a 2021-a oară” şi „Ce rău v-am făcut?”.
Patronul echipei ne-a luat cu binişorul: „Sunteţi profesioniştii binelui făcut timp de trei zile. Dar, trebuie restructurări la echipă. Totuşi, ţineţi minte ce i-a spus Papa lui Covaci, când antrena Ajax: «Fiule, ştii ce se vede cel mai bine dintr-un avion? Biserica şi stadionul». Vă veţi găsi alte echipe la care să jucaţi”.
Fiul s-a ridicat. A plecat luând şi cărţile „Hristos răstignit a 2021-a oară” şi „Ce rău v-am făcut?”. Era despre El. Erau despre încercarea de a face din Una lume – Unalume.
– Şi a ratat?
– Ca de fiecare dată.
Copilul de mingi tunde iarba. Joaca s-a terminat. Găseşte un trifoi cu patru foi. Este printre puţinii dintre noi care ştiu că, 40 de zile, El încă este printre noi.
Unalume, una lume. Totuşi, este trist în lume.
Hristos a Înviat!
