Petrolul Ploiești – AFK Csikszereda 2-0 (2-0)
Stadion: „Ilie Oană”. Spectatori: 800
Marcatori: Diarra (5), Vajushi (12, pen.).
Petrolul: Avram – Pîrvulescu, Huja, Meijers, Țicu (cpt.) – Constantinescu (77 Bratu), Cebotaru, Takayuki, Vajushi (74 Olaru) – Diarra, Măzărache (46 Nițescu). Antrenor: Nicolae Constantin.
Csikszereda: Gyenge – Takacs, Kelemen (cpt.), Vereguț, Bor – L. Kovacs – Rodri Hernando, Szondi (46 Ivanovici), Bara (90 Rotar), Gal-Andrezly– A. Meszaros (63 Casiadi). Antrenor: Valentin Suciu.
Au arbitrat: Sorin Costreie (Buftea) – George Florin Neacșu (Câmpulung Muscel) și Stelian Slabu (Brașov). Rezervă: Vlad Băban (Iași).
Observatori: George Constantinescu (Slatina) și Laurențiu Vărgatu (Brăila).
Avertismente: Țicu (30), Pîrvulescu (57, 71) / Takacs (8), Bara (15), Gyenge (30), Kovacs (33), Kelemen (79).
Eliminare: Pîrvulescu (71).
Jucătorul meciului: Măzărache.
George Marin
Dorită de Nae Constantin a debuta cu un forcing petrolist, după cum a declarat el însuși la finalul meciului, partida a pornit sub semnul atacului ciucan. Din fericire, această pseudo dominare a oaspeților (numită în termenii argoului fotbalistic „doar pupă”) pe aproape toată durata meciului a fost spartă de realizările petroliste exact atunci când trebuia. Fapt care s-a întâmplat foarte repede, Diarra reluând în plasă centrarea (sau șutul?) trimis de Măzărache (min. 5). Cam la fel de repede s-a marcat și al doilea gol ploieștean, Vajushi transformând lovitura de pedeapsă obținută de viteza de reacție și, în același timp, de insistența lui Măzărache în lupta pentru minge (min. 12). Jocul și-a menținut aspectul deja descris, „spargerile” petroliste soldându-se doar cu alte trei mari ocazii până la pauză: Diarra, cu tot efortul său, nu poate ajunge înaintea portarului Gyenge la mingea centrată de Măzărache (min.28), apoi protagoniștii fazei și-au schimbat rolurile fără a-l mai introduce în ecuație pe portarul harghitenilor (min. 37), iar tot Măzărache șutează puțin alături de poartă în urma unui contraatac (min. 44). Între aceste două ocazii s-a interpus lovitura de cap trimisă de Huja (min. 29), în urma unui corner, mingea fiind blocată de portarul ciucanilor foarte aproape de linia porții sale. Acesta, probabil fericit că a reușit să împiedice majorarea scorului, a găsit de cuviință să îi „șteargă” o palmă peste obraz lui Țicu. Motivul? Poate o anterioară șicană la corner, poate un semn de „amiciție” prea dezvoltată… Cine știe? Cert este că manifestarea lui Gyenge se încadrează la comportare violentă și ar fi trebuit sancționată cu eliminare chiar dacă Țicu a exagerat un pic efectul prea puțin dulcii „mângâieri”. Musiu Costrei, deși a văzut evenimentul, s-a mulțumit în a-i avertiza pe cei implicați. Doar balonul nu a luat „galben”. După pauză am avut ceva speranțe de majorare a scorului, dar Nițescu, la bara îndepărtată, a reluat alături centrarea trimisă din dreapta de Constantinescu, aflat în ofsaid „scăpat” de un arbitru-asistent care ar mai trebui să studieze acest aspect al jocului. Următoarea – și ultima – reală ocazie de gol a Petrolului a reprezentat-o contraatacul în patru finalizat de Olaru printr-un șut deviat finalmente în corner (min. 89).
Pe scurt, despre Petrolul putem spune că formula adoptată de Nae Constantin, cu doi atacanți, unul de forță (Diarra) colaborând bine cu unul cu viteză destul de bună (Măzărache), a dat roade în condițiile în care ceea ce s-a întâmplat pe teren era de așteptat să se petreacă la meciul următor, de la Târgu-Jiu. De aceea, această „repetiție cu costume” pare să fi fost foarte utilă, mai ales că au apărut și întâmplări neprevăzute. Mă refer la prostia făcută de Pîrvulescu, care, după ce avea deja un avertisment primit, a insistat în fault până l-a primit și pe al doilea , lăsându-și echipa în inferioritate numerică. Și-a tras adversarul de tricou, pentru îmbogățirea propriei colecții, probabil. Cu alte cuvinte, formula pare a fi cea potrivită, chiar și în condițiile în care, la Târgu-Jiu, va fi puțin schimbată din cauza acelei eliminări. Nae Constantin ne-a asigurat, după meci, că se pot găsi soluții. Mai subliniem faptul că Măzărache a fost schimbat la pauză din cauza accidentării suferite la ciocnirea cu portarul Gyenge (min. 37), Vajushi a fost schimbat din considerente tactice după eliminarea amintită (s-a arătat supărat, pare că nu a înțeles motivul înlocuirii sale), că Diarra a confirmat buna evoluție din meciul cu Iașiul, că Takayuki a fost extrem de util la mijlocul terenului, de altfel ca și Cebotaru, și că Huja a dominat careul propriu prin respingerile lui cu capul, în stilul „desperado”. Cât despre argumentele în alegerea jucătorului meciului în persoana lui Măzărache, la balotaj cu ceilalți enumerați, veți putea citi mâine.
Ce a făcut Ciucul în tot acest timp? Ceea ce am spus la început. Cu diferența că meciul lor a început în minutele de „recupero”. Rotar a avut două bune situații (min. 90+1 și 90+4), prima fiind o pătrundere finalizată cu un șut peste poartă, trimis de la marginea careului, frontal, situație care pune semne de întrebare asupra atenției cu care echipa petrolistă tratează minutele de final, iar a doua fiind refuzată de portarul petrolist. Ei au reușit chiar să introducă balonul în poarta lui Avram, prin Lorant Kovacs, din apropiere (min. 90+5). Dar, tușierul Neacșu, de fel din Dlăgopole, numit astăzi Câmpulungul Muscelului argeșean, și-a amintit cum poate chiar posibil vechiul stră-strămoș al strămoșilor săi, tot un Neacșu, desigur, și tot din Câmpulung, a grăit într-o scrisoare către un jude al Brașovului, pentru prima dată în limba română. Amintirea aceasta l-a dus pe Neacșu nostru de azi înapoi în timpuri și i-a glăsuit megieșului din mijlocul câmpului, prin treburile acelea de poți auzi numai tu la distanță ce-ți zice altul: „I pak dau știre domniei tale, mare giude cu ciripeaua direptății gata a sifla în ea, că jupânulu cela ce poartă caftanu vărgatu cu purpură și smoală și nădragiu tăt ca smoala, de agiunse în vatra Ploieștilor taman din țara ciucului ungresc, stătu singuru-singurelu alăturea de parulu cela dreptu și înaltu văpsitu cu văpsea albă ca varul, dar stătu pân se arătă la bășica ceea de o gonesc cu toții și-o trimise la halău, dară aflatu-s-a dinspatele de toți ceialalții cu caftane și nădragiuri gălbioarele ca grâu coptu. Prea înțeleptulu, cinstitulu și de Dumnezeu dăruitulu, Greculu cela de ne este baciu de ne povățuiește pe nevăzutelea, omu umblatu în lumea largă, povățuitorul burleanului în ale siflării în țignal, ne-a spus că „opțai” se cheamă la Inglitera aiastă ședere în ăstu felu pe câmpulu de giocu. Cu voia domniei tale, giudele meu, oi binevoi amu domnia ta a șuiera în țignalul cela ca direptatea să arăți tuturorulu, că io ridicai flămurica asta din căpătâiulu bățulului de-l strângu în pumnulu mieu de-o văzu tăt norodulu adunatălea dimprejurulu pajiștei aisteia”.
