Florin Tănăsescu
Cam prostul satului era. Nici nume n-avea. Stătea toată ziua şi freca menta.
Popa s-a milostivit şi l-a botezat: Dihonis. Când îi era mai dragă ocupaţia cu nefăcutul nimica, l-a prins Revoluţia.
Atunci, s-a făcut nevăzut. Legenda spune că, de frică, a stat ascuns trei zile într-o vizuină. Realitatea este că-ntr-a patra zi a fost văzut la televior. Oamenii din sat se minunau: „Iete, mă! Dihonis de care râdeam este erou. Ce fraieri am fost de n-am ştiut ce podoabă avem printre noi!”.
La vreo doi ani de la apariţia pe sticlă, sătenii l-au văzut, în carne şi oase, mergând pe uliţă. Era deputat. Trăgea de-o sfoară, la căpătâiul căreia era un bou. Şi se bălăngănea Dihonis ăsta. Că, na! Trebuia să ţină pasul cu vita.
„Maestre, încotro?”, l-a întrebat un localnic mai în serios, mai la mişto.
„Duc vita să-i plombez măseaua, mă!”, i-a zis.
Iar megieşul, ca lovit de trăsnet: „A-haaaaa!”.
Cinci ani mai târziu a fost văzut trăgând după el o capră. Era senator. Mai mulţi megieşi l-au interpelat: „Ce faceţi domnu’ cu ea?”.
„O duc la raze. Hai, pa, că-s ocupat! Io muncesc pentru popor.”
„E ocupaaaat. Ce ştim noi cât e de greu să vii în teritoriu cu o capră! E mai complicat decât să tragi mâţa de coadă”, a strigat şi corul bisericii din sat.
Alaltăieri, Dihonis ducea în cârcă un gard, pe care stătea o cioară vopsită. Şi-ntr-o mână ţinea o vrabie.
– Domnu’, domnu’, a strigat un fost consătean. Nu-mi dai mie privighetoarea ?
– Vrabia, mă? Dacă vrei, cioara. Şi o zăbrea pe spinare, ca bonus.
Deh, Dihonis ştia să pună piciorul în prag. Era ministru.
În calitatea asta, şi-a făcut apariţia ieri, pe şoseaua din centru, trăgând după el o gâscă.
A adunat toată suflarea satului. Lângă el, a venit şi popa, cu tricolorul peste sutană. Şi primarul.
– Deci! Fiindcă sunteţi curioşi de ce umblu eu cu capra, cu cioara, cu gardul sau ca – pardon! – cu boul, aflaţi că lucrez pentru bunăstarea dumneavoastră.
„Zbang”, s-a auzit un dangăt al clopotului.
– Dacă mai are îndoieli cineva asupra capacităţii mele…
„Zbang!”, şi a doua oară.
– Iar în privinţa plafonării preţurilor la gaze, lumină şi alte angarale…
„Zbang”, şi-a treia oară.
Dihonis a ordonat: „Fă-l să tacă!”. Popa a zis: Primare, vinde-l la fier vechi!”.
Şi s-a făcut linişte. Şi-aşa se scrie istoria unui neam. Pe şest şi în tăcere.
La vremea când Dihonişii sunt la putere.
