Florin Tănăsescu
Bărbată muiere, nu altceva! Despre aleasa Anasaşia scriem, nu de oricine.
Fiinţa este bine ancorată în sufletul Guvernului. Uneori, şi-ntr-al pensionarilor. D-aia bătea ea preşu’! Să iasă o scamă- procent din el. Şi-a scos: patru la sută. ( În spatele ei, Inflaţia, nemernica, râdea de se prăpădea).
Legenda spune că numele ei a fost Anastasia. Numai că avea privirea chiombalie. Aşa că i-a zis cineva Ana Saşia. Se scrie Anasaşia. Acel cineva a fost…
(«Io!», se lăuda netrebnica de Inflaţie!).
Un altul – pe numele lui Anasaşiu, că şi-ăsta privea cruciş – dădea cu târnăcopu-ntr-un tufiş. După ce-a visat un cal frumos, a strigat-o pe Anasaşia: „Gata, fată! Încă patru la sută. Din tufiş, din stufăriş, se făcu de-un opt la sută».
(Nesimţita de Inflaţie se tăvălea prin şanţ de râs.)
Da’ tot mai trebuia ceva. Că patru şi cu patru fac doar opt.
Şi el, şi ea au căutat altă sursă. Au găsit o orătanie. Lumea îi zice curcă.
Cu gândul, cum altfel?, la bietul pensionar, el a a strigat: «Şo pe ea!». Ea o prinsese deja. Şi-a început s-o mulgă.
Şi mulgea Ansaşia, şi mulgeaaa… Curca! Sfios, Anasaşiu privea.
(Şi râdea scârba de Inflaţie, şi râdeaaa!)
Şi uite aşa patru procente de la bătut preşul, plus altele de la scuturat tufişul, başca alea de la curca mulsă, s-au făcut de 12. Ba chiar şi-un 0,5 acolo, că şi-a făcut un sponsor pomană.
«Dom’» le, a zis un pensionar în toiag, tot e ceva! Oamenii ăştia au dat, n-au luat».
Altul a completat: «Oamenii ăştia, ea – Anasaşia, el – Anasaşiu, sunt din coaliţie. Ei au dat, fie numele lor lăudat! Şi votat!»
Doar Inflaţia n-a zis nimic. Că hohotea de nu mai putea. Şi râsul îngraşă…
Iar rolul tiparniţei e de-a scoate bani. C-aşa umblă vorba.
Sărbătorile vin, sărbătorile trec!
Anasaşia şi Anasaşiu fac şi dreg…
