• În raportul științific sunt menționate și creațiile din Prahova
N. D.
După cum se cunoaște, pe data de 1 Decembrie, chiar de Ziua Națională a României, în cadrul celei de-a 17-a sesiuni a Comitetului Interguvernamental al UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, care s-a desfășurat în Maroc, la Rabat, a fost adoptată decizia privind înscrierea elementului „Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova” pe Lista reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Potrivit Ministerului Culturii, această reușită se datorează, în cea mai mare măsură, generațiilor de creatori ai cămășii cu altiță, asigurarea transmiterii patrimoniului în cadrul comunităților purtătoare fiind unul dintre cele mai importante criterii care definesc acest element. Ce este cămașa cu altiță? Este o piesă de bază a costumului popular femeiesc de sărbătoare, altița fiind partea mânecii de pe umerii cămășilor femeiești, brodată cu cusături. Care este rolul cămășii cu altiță? În trecut, transmitea informații despre priceperea și talentul femeii care lucrează, starea materială și poziția socială a purtătoarei, statutul civil și vârsta, statutul ceremonial (cămașă de mireasă, cămașă de soacră, cămașă de doliu, cămașă de deochi ș.a.), astăzi având mai ales valoare estetică, identitară, culturală. S-a mai menționat și faptul că s-a depus un dosar UNESCO despre cămașa cu altiță și nu despre ie întrucât, au precizat specialiști din cadrul Ministerului Culturii, hărțile dialectale realizate de cercetătorii care au realizat Atlasul lingvistic român pe regiuni nu consemnează decât accidental termenul „ie”. De precizat că decizia luată în Maroc vine după ce, la sfârșitul lunii martie 2021, Ministerul Culturii din România și Ministerul Educației, Culturii și Cercetării din Republica Moldova au finalizat dosarul UNESCO „Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova”, dosar transnațional coordonat de România, care a pledat pentru înscrierea cămășii cu altiță în Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Acest dosar a presupus documentarea, cercetarea, identificarea purtătoarelor de competențe din zonele țării în care acest element este activ (sudul Transilvaniei, Oltenia, Muntenia, Bucovina) în perioada 2020-2021; realizarea unui film de prezentare și a unui set de fotografii, precum și redactarea unui raport științific asupra cămășii cu altiță. Având în vedere că în raportul științiific asupra cămășii cu altiță a fost inclus, din zona Muntenia, și județul Prahova, prezentăm pentru cititorii ziarului nostru o sinteză a acestor date.
Ploiești, Breaza, Valea Doftanei, localități unde se cos și se poartă cămăşi cu altiță
Cămașa cu altiță este răspândită cu deosebire de-o parte și de altă a Munților Carpați, în Moldova, Bucovina, Muntenia, Oltenia și sudul Transilvaniei. Răspândirea cămășii cu altiță pe teritoriul României, în secolul al XIX-lea și al XX-lea, în Prahova, s-a făcut în următoarele localități: Valea Doftanei, Izvoarele, Teișani, Breaza, Brebu, Aluniș, Provița de Sus, Poiana Câmpina, Dumbrăvești, Lipănești, Ceptura, Drăgănești, Sălciile, localitățile în care se cos și se poartă cămăși cu altiță, în secolul al XXI-lea, fiind Ploiești, Breaza, Valea Doftanei. Cămășile femeiești din Muntenia sunt de tip carpatic, încrețite în jurul gâtului pe bentiță și cu repartiția ornamentelor potrivit tradiției: pe piept, pe altiță, de-a lungul mânecii. În zona Prahovei, pentru brodat se folosesc în prezent ace de cusut lungi și subțiri, ca să nu spargă materialul, dar și cu urechile mari. ” Înainte, când croiau cămașa, ardeau pânza la margine cu flacăra lumânării și apoi o rupeau. Azi folosesc foarfeca și croiesc „pe firul tras”. Pentru realizarea decorului se folosește arniciul și mulineul, iar punctul de broderie se numește „la muscă”, lucrat la 4 fire; când se brodează cu mătase se lucrează „la 2 fire” (artista Iulia Goran). În zona Prahovei, pentru o cămașă cu altiță sunt folosiți cam 3 m de pânză, care este croită „pe fir”. Pentru o cămașă cu altiță se croiesc pieptul și spatele, mânecile și pava (bucată de țesătură, de formă pătrată, introdusă la subraț pentru a da amploare cămășii). Pentru răscroiala mânecii se măsoară 12 cm în jos de la umăr, iar broderia de altiță va fi lată „de-o șchioapă” (5-6 rânduri, cam 25-30 cm). Cămașa veche de Prahova, purtată la începutul secolului al XIX-lea, nu seamănă cu cea purtată astăzi. Aceasta avea pe mânecă două benzi orizontale, una „râu peste umăr”, mai lată („de 4 degete”) și alta mai îngustă („de 3 degete”), brodate cu motive lucrate „în bușteni” (sau punct bătrânesc”- artista Iulia Goran) , o cusătură bombată, plină, lucrată cu arnici negru sau roșu și negru. La această cămașă veche se mai întâlnește o particularitate, și anume-o cusătură peste muchiile crețurilor, de sub guler, asemănătoare cu „ciupagul” din Transilvania (de unde s-a extins în Prahova). Din acest tip de cămașă a evoluat cămașa actuală cu altiță, încreț (sau „ajur” sau „alb”- artista Iulia Goran) și „șinătău” (trei râuri verticale, amplasate pe fața mânecii). La Breaza, mâneca se lucrează „cu bucata întreagă”, mărimea iei fiind cea care dictează dimensiunea altiței (la ia mare se fac 5-6 rânduri de broderie). După altiță, râurile sunt dispuse vertical. Cămășile sunt croite din valul de pânză, se începe cu mânecile care sunt mai greu de lucrat. Bucata de material pentru mânecă va fi împărțită în altiță (5-6 rânduri de broderie) și porțiunea pentru râuri (de obicei, 3 la număr), iar între cele două se pune ajurul („albul”), lucrat în alb sau galben pal. Înainte de încheiere, mâneca se împăturește în două și se face răscroiala mânecii, adică se taie 5-8 cm pentru pavă, piesă importantă pentru că ajută la ridicatul mânii. La Breaza nu s-a lucrat altiță croită separat, ci dintr-una cu mâneca. Spre sfârșitul anilor ’20, o dată cu apariția în public a Reginei Maria purtând costum popular muntenesc, ia și cromatica ei au căpătat cu totul alte valențe. Se vorbește și despre apariția unor motive decorative noi, precum „Steaua Reginei”, motiv generat de prezența Atelierelor Regale înființate de Regina Maria în zona Breaza, în care se lucrează și în prezent cu mov, auriu și alb. Ornamentele sunt cusute în Prahova cu arnici sau mulineu roșu și negru (sau în culoarea preferată a celei care comandă cămașa). La cămășile vechi se foloseau și paiete pentru decor (astăzi se pun doar la comandă, deoarece acestea oxidează ușor și pot degrada cămașa”, se arată în documentul realizat de Ministerul Culturii.
