Nicolae Dumitrescu
Mihaela Radu
Teoretic, ar fi putut opta și pentru o eventuală catedră de limbă și literatură română (care pe atunci era foarte greu de găsit). A preferat, totuși, decizia guvernamentală inițială. Un asemenea loc de muncă, în inima Ploieștiului, era, în fapt, ca o continuare a practicii din studenție făcută la marile biblioteci – la Academia Română, Biblioteca Centrală de Stat, Biblioteca Centrală Universitară, Biblioteca Pedagogică. Simțul umorului și sociabilitatea naturală i-au fost însoțitori permanenți. Era reconfortant să-l vezi povestind sau explicând și spunând glume ori bancuri fără perdea. Avea, cu alte cuvinte, un soi de lipici molipsitor și o minte sclipitoare. Știința lui de carte, acumulată cu sârg, a contat, însă, cel mai mult. El a înțeles s-o folosească pentru binele colectiv și să se impună, curând devenind o sursă de informare de neocolit. Astfel i-a fost ușor să decidă în ce privește completarea studiilor universitare, în profil similar. Tot la București, tot la Filologie, dar în cadrul secției de Limbă și literatură română, pe care o va absolvi în 1971. Are șansa să-i mai prindă pe unii dintre profesorii garniturii de aur a Universității bucureștene: Paul Cornea, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Gheorghe Guțu, Gheorghe Poalelungi, Ion Coteanu, Ovid S. Crohmălniceanu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Pompiliu Marcea, Lucia Walde, Dan Grigorescu, Dimitrie Macrea, Iacob Lisette, Matei Călinescu, Sorin Alexandrescu etc.
De acum, drumul lui este deschis amplu. Va face o carieră strălucită în domeniul biblioteconomiei. În structura organizatorică a Bibliotecii „Nicolae Iorga” din Ploiești a trecut de la bibliotecar cu studii superioare la bibliograf, apoi șef al Serviciului de evidență, prelucrare și catalogare. Finalul carierei îl găsește în calitate de șef al Serviciului bibliografic și adjunct al directorului Gheorghe Macsim. În paralel, asigură, ca redactor responsabil, reeditarea seriei noi din Gazeta cărților (1990-1997). Aproape două decenii a fost colaborator extern al Centrului Național de Perfecționare a Cadrelor din subordinea Ministerului Culturii, susținând, în calitate de lector, cursuri și seminarii pentru bibliotecarii din toată țara. Era iubit și prețuit de toți, profesori și cursanți, pentru cultura sa exemplară și talentul de a preda explicit cunoștințe legate de clasificarea zecimală a cărților, pe temeiul căreia se asigura orânduirea lor în cataloage și, consecutiv, în spațiile bibliotecii. Era o muncă migăloasă și foarte precisă, pe care puțini ajungeau s-o exercite. Lucrând efectiv, zi de zi, Marian Chirulescu este recunoscut și apreciat ca un veritabil expert în materie. Pedagogia punerii în practică a unor asemenea cunoștințe era nodul gordian al muncii de bibliotecă. Toți râvneau s-o învețe, dar puțini o stăpâneau.
(Va urma)
